Trecut, prezent si viitor.....incerc sa-mi dau seama ce lipseste, ce nu mai merge, ce am patit cu totii.....cand am intrat eu aici , e drept ca mai timid la inceput, nu aveam habar de nimic, n-am citit nici un regulament, am intrat direct cu capul in usa si-am deschis. Stiam doar ca aici se posteaza retete si eu asa aveam o sila sa stau sa cantaresc si sa scriu in amanaunt retetele incat am amanat mult pana am reusit sa intru ( cineva , nu dau nume, insista sa vin ). Ce am gasit eu aici a fost ce aveam nevoie la momentul respectiv, gura de oxigen, franghia de care sa ma agat sa nu ma prabusesc, vorbele de incurajare, voia buna ( ce cred eu ca ma caracterizeaza) si multe altele pe care le-am descoperit pe parcursul anilor. Au fost bune, rele si momente mai putin placute dar cumva toate au fost intr-un echilibru ce reusea sa ma faca sa-mi doresc in fiecare zi sa intru, sa postez , sa aduc voie buna . Ma tot intreb unde a disparut echilibru ala, cu ce am gresit, ce nu mai functioneaza, sunt eu vinovata de nu mai simt nerabdarea aia de a se face dimineata si a intra aici, sentimentele astea amestecate se tot invart si nu-si gasesc locul de mai bine de 1 an. Nu pot sa ma prefac ca totul este ok, nu pot sa ma mint ca nu simt o apasare si ca totul e la fel, chiar imi este dor de veselie, de voie buna, am senzatia ca totul se duce intr-o directie strict materiala, toti vrem doar castiguri si doar atat, raspundem la salut sa fie acolo sau nu ne obosim deloc sa mai raspundem, se aud susoteli pe la colturi si doar atat, e atata tristete si atata apasare si chiar nu am un raspuns la toate astea. Sunt un om optimist, vesel, asta nu inseamna ca eu n-am probleme, toti avem, doar ca aici era locul unde simteam ca ne strangem sa ne relaxam, sa ne destindem si sa socializam, nu sa punem emoticoane si sa bifam o prezenta aproape inexistenta. Poate eu gresesc, poate eu sunt vinovata si nu mai stiu sa ma bucur, inca caut raspunsuri si inca imi doresc sa intru aici din placere si cu inima deschisa......N-am nici halucinatii,nici nu ma victimizez, spun ca doar simt ca ceva nu-i ok, e sentimentul ala cand simti ca cineva iti sufla-n ceafa si vrea sa-ti puna piedica. De ceva vreme simt nevoia sa astern aceste randuri, e ca o eliberare si nici n-am asteptari prea mari ca aceste randuri intereseaza pe cineva, cred ca suntem prea focusati si individualisti, daca mie imi este bine ce treaba mai am cu restul, e parerea mea si o sustin. Inca mai sper sa se intample o minune ( minunile se intampla daca ne dorim sa se intample) si acest loc sa redevina coltisorul de rai in care sa intru si sa nu mai vreau sa plec. Toate cele bune cititorule, oricare esti tu si sper sa nu mi-o iei in nume de rau, sunt doar sentimente pe care nu le pot nega si nici nu ma pot amagii la infinit....In afara de faptul ca am mai imbatranit putin, o juma de secol, nu simt ca m-am schimbat in asa hal incat eu sa am toata vina a ceea ce simt. Va doresc ...va doresc si atat, restul adaugati voi....
