Deschide-ti mintea si sufletul, nu mai sta pe margine si arata cu degetul, implica-te si iti garantez ca te vei simti util, implinit si mult mai relaxat. Am devenit atat de nepasatori cand vine vorba de implicare si atat de vocali cand vine vorba sa o lalaim la greu pe retelele de socializare, chipurile da bine ''sa vada lumea'' ce Spartacus sunt eu si cum dau de pamant cu nedreptatea si cu ce se intampla cu poporul asta al nostru. Nimic nou, poate si eu am stat deoparte in globul meu de cristal, am privit dupa perdea si n-am facut nimic, dar exista si-un moment cand nu se mai poate, cand trebuie sa schimbi ceva si asta cu schimbatul trebuie sa inceapa intai cu propria persoana si apoi cu ce este in jur. Ne palngem ca nimic nu merge, ca e mizerie, ca nu mai avem aer curat, ca lumea este rea, ca se fura, ca e prea multa violenta si continuam, sa aruncam gunoaile pe jos, mergem la munte si nu ne pasa ce lasam in urma, avem nevoie sa rezolvam ceva scoatem din buzunar niste banuti sa mearga treaba mai repede , nu ne pasa ca se taie padurile si exemple pot continua la infinit.Ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca nu ai nevoie decat de un pic de vointa, constiinta si unitate. Putin cu putin se face un intreg, daca reusim sa nu mai fim nepasatori , sa ne implicam si sa nu mai dam cu bata cand cineva incearca sa miste ceva in tara asta cu siguranta viata noastra se va imbunatatii simtitor. Acum o sa vorbesc stric de implicarea familiei mele prin reprezentantii ei de frunte Nico si Adi, carora le multumim pentru daruirea lor. Putea sa nu le pese, de peste 10 ei nu traisc in tara, deci le este bine, dar au refuzat cu incapatanare sa intoarca spatele si sa nu le pese. De doi ani alearga la Transmaraton si strang donatii pentru cauzele sustinute de Padurea Copiilor, aceasta organizatie are ca scop impadurirea zonelor defrisate abuziv, pentru ca si cei care vin dupa noi sa poata respira un aer curat. Intreaga familie impreuna cu ei, cu cei care ne-au fost alaturi prin donatiile facute si cei de la Padurea Copiilor facem ca imposibilul sa devina posibil. Anul trecut am participat dupa cursa de la Transmaraton si la plantarea unei viitoare paduri, o vom face si anul acesta si speram ca multi ani de acum inainte. N-am sa nominalizez pe cei care ne-au fost alaturi, se stiu ei anonimi sau pe ''persoana fizica care este'' si au donat fara sa-si puna intrebari inutile, fara sa se vaite ca n-au sau ca e o prostie ce facem noi, ne-au fost alaturi. Am un gust amar pentru ca multi n-au inteles ca daca stai dupa perdea ascuns sau bagi capul in pamant ca strutul o sa-ti fie mai bine, poate ca o zi, doua, trei o sa-ti fie, dar ai sa ajungi in punctul in care tot bine asta se prabuseste, ca sa ai bine trebuie sa faci bine, nimic nu pica din cer. Am spus-o si o sa o mai spun, nu conteaza cat donezi, conteaza cat ai donat si ca ai contribuit cu putinul tau sa miste rotitele unui mecanism, Cu siguranta o sa-mi aud vorbe ....vine asta si face pe desteapta, se crede mare binefacatoare sau cate si mai cate, nu fac nici pe desteapta, nu ma cred nici vreo mare binefacatoare, va spun doar ca nepasarea, infumurarea si inconstienta ucid lent si sigur. Imi asum tot ce am scris si am gandit si sper ca pe viitor sa ni se alature cat mai multi sa putem sa schimbam ceva, nu doar sa stam sa ne plangem pe retelele de socializare. Va respect oameni inimosi si darnici ca ne-ati fost alaturi si de data aceasta !
