Nu cred ca exista nimic mai trist pe lumea asta decat sa pierzi un copil, fie el si un mic embrion de 8 saptamani.
M-am dus la doctor plina de avant si avida de a afla mai multe informatii despre ceea ce e nevoie sa fac pentru a aduce pe lume un copil sanatos.
Stiam ca micile mele probleme de sanatate imi pot afecta mie si mai mult sanatatea si ca RH-ul negativ poate aduce cateodata probleme si la prima sarcina, dar nu am fost deloc pregatita pentru ceea ce am auzit azi: sarcina oprita din evolutie. Cred ca pentru cateva momente mi s-a oprit inima in loc si nu am avut nici o reactie…ma uitam doar pe acel ecran si asteptam sa imi zica ca totul e ok…Dar din pacate nu a fost deloc asa.
Am stat apoi pe scaun sa ascult ce am de facut tremurand si avand lacrimi in ochi….un sentiment de gol imens pe care nu il pot descrie in cuvinte.
Mi-a zis sa mai fac maine si luni o analiza de sange ca sa fim 100% siguri ca e asa cum zice el….dar printre altele cand l-am intrebat daca sa cumpar acel vaccin necesar persoanelor cu Rh negatv, mi-a zis si el trist: “da , eu in locul dvs l-as cumpara cat mai repede”. Deci practic mi-a spulberat si mica speranta ce o aveam.
E pentru prima data ca am mers la acest ginecolog….un domn tanar de care auzisem ca e foarte bun, atent si ascultator, ceea ce aveam nevoie. Si pentru prima data in viata mea, un doctor de la o clinica particulara nu a vrut sa imi ia bani pe consultatie. Desi as da oricat doar sa stiu ca e totul ok. Doar am vrut sa subliniez ca totusi, rar, dar mai exista si doctori cu suflet la noi.
Acum doua zile impartaseam cu voi bucuria mea cea mare si acum dupa atat de scurt timp impartasesc o durere la fel de mare.
Nu stiu poate ar trebui sa mai sper totusi si sa astept analizele de luni si inca un ecograf luni….dar totul in vorbele si chipul doctorului imi spuneau ca chiar e o cauza pierduta.
Si ca sa fie totul perfect in viata mea, mi-au descoperit si un fibrom care imi poate cauza probleme se pare destul de grave.
Nu am cuvinte sa va spun ce simt acum…..am plans 3 ore fara oprire pana mi s-a facut rau. Sotul e alaturi de mine, dar nu ajuta cu nimic pentru ca am o durere atat de mare in suflet incat nu stiu ce sau cine poate sa ma scoata din aceasta stare. Si faptul ca stiu ca am inca atatea probleme in fata ma ingrozesc.
Acum 4 zile am plecat de la firma la care lucram pentru ca aveam colege bolnave de varicela si alte 10 colege cu copii mici in birou care vesnic vin cu cate o boala la servici…deci efectiv pentru viitorul meu copil am plecat de la o mare firma de renume (renuntand la un viitor bun in cariera , renuntand la analize gratuite sau partial compensate, renuntand la un viitor mai bun pt mine personal) la o firma mica a unei cunostinte doar ca sa fiu departe de factori de imbolnavire si sa fiu mai linistita. Ei bine in momentul acesta normal ca regret, dar regret multe din pacate si regretele nu aduc nimic bun in viata mea acum.
Si uite asa ma afund in plans gandindu-ma in fiecare secunda la alte si alte probleme si nu gasesc nimic bun in nimic.
