Ca multe orase din Asia de Sud-Est, Hong Kong-ul este un adevarat paradis al gurmazilor.
De ce? Pur si simplu, din cauza ca apartamentele sunt foarte (foarte, foarte :p) mici, localnicii nu se omoara cu gatitul, iar strazile sunt pline (pline, pline) cu yummy foods, in all shapes and sizes. De la nenumaratele food-cart-uri si tarabe pline cu de toate, la restaurante mai mici si mai mari, cert este ca problema in HK este sa iti fie foame, mancarea e, la propriu, pe toate drumurile (Pe de alta parte, din cauza miresmelor care vin din toate partile, si care planeaza asupra orasului ca un norisor, ti se face foame foarte greu :p)
Am vazut multe minunatii (culinare si non-culinare) pe strazile Hong-Kongului, in cele cateva zile petrecute acolo: de la unele irezistibile, cum ar fi tarabele si restaurantele cu seafood care ma faceau sa-mi lase gura apa....la unele mai neobisnuite, cum ar fi acesti pui negri - nu ma intrebati de ce sunt negri ca nu stiu sa va raspund (poza 3)...la unele de-a dreptul dubioase, cum ar fi aceste soparle uscate...(poza 2)
Dar altceva vreau sa va povestesc acum. Vreau sa va spun despre una din cele mai delicioase chestii pe care am mancat-o vreodata (si cu siguranta una din cele mai ciudate - and I've eaten a lot of wierd stuff, believe me :p). Despre ce e vorba? Se numeste "a thousand year-old egg". E destul de greu de gasit, si destul de scump, probabil pentru ca procesul de obtinere al acestei delicatese este foarte complicat. Reteta zice asa: oul, crud, se inveleste cu o crusta formata din argila, sare de mare, cenusa si inca cateva minunatii, se pune frumos in borcane, se sigileaza, si, peste 3 ANI (da, ani, ati citit bine), i se sparge crusta si e bun de papat. Da, stiu, inimaginabil, dar, in mod suprinzator, cel mai bun ou pe care l-am mancat vreodata.
