De curand, in Valencia, am intalnit o spanioloaica focoasa. O cheama Horchata. Si mi-a placut atat de mult de ea, incat am fost impreuna de vreo 6-7 ori, desi eram in concediu si poate aveam altceva planificat. Insa a fost dragoste la prima vedere, am iubit-o de la inceput, iar ea s-a atasat de mine rapid. Si asa a aparut dragostea adevarata. Da, vin acum in fata voastra cu o marturisire: sunt indragostit de Horchata, o spanioloaica cu tenul deschis, dulce si racoroasa ca o femeie tanara pe care ti-e drag sa o iubesti.
Bautura a fost introdusa de musulmanii care au ajuns in regiunea Valenciei in secolul 8. Horchata se prepara in principal din alunele numite chufas (tigernuts in engleza, in romana nu stiu echivalentul), apoi cu apa, zahar. Consistenta e de lapte, gustul e dulceag, usor pamantiu de la alune. Se serveste rece. Prima experienta cu horchata am avut-o insa in Madrid, pe o terasa cu vedere uluitoare, langa o vale imensa.
Buna, insa.......in Valencia, patria horchatei, lucrurile au stat excelent. Horchata se serveste alaturi de farton(s) – un baton pufos si dulce care se baga in bautura. Prima horchata valenciana am avut-o in Mercado Central. Pretul, mic: €1,50 pentru un pahar de 300 ml.
Un loc important in care am savurat cu adevarat o horchata rece, pe caldurile de afara, a fost Horchateria de Santa Catalina, fondata in 1897, pe care o veti gasi pe unul din colturile pietei centrale a orasului, in care se afla si Catedrala.
As vrea sa va mai spun ca horchata este laudata pentru calitatile medicinale, fiind recomandata in tratarea afectiunilor obisnuite ale sistemului digestiv (tulburari, crampe, etc). Mai mult, am aflat ca doctorii pediatrii din Spania recomanda parintilor ca horchata sa faca parte cat mai des din alimentatia celor mici.
Prin urmare, daca ajungeti vreodata in Valencia, si mai ales vara, sau macar cand nu e foarte frig afara, infigeti-va direct intr-o horchata. Lasati berea, lasati vinul, lasati sucul, horchata trebuie sa fie in fata voastra.
Toate bune!
