Sunt sigur ca sunteti foarte curiosi sa aflati mai multe despre invitatul special al juriului la cel mai renumit concurs al anului pe Bucataras.ro, Reteta Anului. L-am descusut pe Cosmin Dragomir cu ajutorul intrebarilor consacrate ale interviurilor Bucataras si iata ce am aflat. Mie mi se pare ca poate fi un prieten bun al bucatarasilor, se incadreaza, e bun povestitor, e pasionat de gatit si de mancat si chiar de istoria acestor indeletniciri. Perfect, deci, aici e locul tau, Cosmin, e tot ce ne place si noua, chiar si ceva in plus! :)
Antreul
1. Sa ne prefacem ca nu ne stim aproape deloc. Asadar, cine esti si ce ai facut in ultimii 20 de ani?
Daca nu mi-ati scris voi mai sus numele cred ca e musai sa incep cu el. Asadar, mi-s Cosmin Dragomir, moldovean mutat in Bucuresti doar ca sa enervez riveranii si sa aiba pe cine da vina pentru treburile nasoale din urbe. In (aproape) ultimii 20 de ani am facut cam acelasi lucru, mai precis am lucrat in presa. In ultimii cinci ani, insa, m-am specializat in domeniul culinar si in istoria gastronomiei si a ospitalitatii de la noi si iata-ma acum in 2018, freelancer cu un site de nisa – gastroart.ro – care in curand implineste un an de existenta, cu niscaiva evenimente marcante pentru HoReCa organizate in 2017, cu planuri si vise ce exced cu mult timpul de care dispun. Nu-i nici mult, dar parca nici putin nu e. La o adica, am luat-o, cam curajos, pe cont propriu, si am si ales un domeniu din care, in mod normal, nu iti prea poti plati facturile: cercetarea. Dar e frumos, de cele mai multe ori, si am destul de multa libertate ceea ce va doresc si voua. Imi sunt sef si coleg de birou :) Imi place mult sa stau cu nasul in carti vechi, sa subliniez cu evidentiatorul pe cele noi, sa strang mii de notite, sa le pun cap la cap, sa descopar retete vechi romanesti si sa contribui la patrimoniul culinar autohton. Ma enervez cand aud in stanga si-n dreapta ca noi n-am avea nimic, ca noi doar am imprumutat (de parca influentele culinare sunt ceva rusinos si parca doar noi am facut asta). Ma exaspereaza faptul ca se vorbeste atat de mult despre mancarea traditionala in necunostinta de cauza, ca multi, de exemplu, nu pricep deloc ce e cu reintrepretarea, ca ne prezentam in proiectul „Sibiu – regiune gastronomica europeana” cu biban de mare cu branza – o combinatie cat se poate de evitat – si scoici, asa cum remarcase prietenul meu Chef Nico Lontras, vazand pozele unei demostratii culinare de la un targ de turism. Ma enervez ca nu pretuim si ajutam producatorii locali, ca statul vrea sa iti inchida afacerea nu sa te ajute sa o dezvolti, ca nu avem o indetitate gastronomica asumata si promovata s.a.m.d
2. Care sunt calitatile pe care prietenii le apreciaza la tine?
Intrebati-i pe ei :)
3. Principalul tau defect?
Optimismul.
4. Care sunt cele mai indraznete planuri pe care le ai?
Offf, dar sunt atat de multe. Sa dezvolt editura GastroArt incat sa devina cel mai important vector de imagine pentru cartile gastronomice. Sa scriu o istorie a gastronomiei si ospitalitatii romanesc. Sa fac bani din povestea asta incat sa pun bazele unui muzeu gastronomic. Sa ajung in Cosmos si sa schimb vitezele la masina lui Elon Musk...
5. Cum te-ai indragostit de Bucataras.ro?
Dragostea trece prin stomac si slava Domnului am gasit la voi destule retete.
6. Unde petreci mai mult timp intr-o zi: pe net sau in bucatarie?
In bucatarie. Clar. Pentru ca acolo imi tin laptopul de pe care lucrez :d
7. Cand si cum ti-ai descoperit talentul in bucatarie?
Nu stiu daca e neaparat talent chiar daca sunt inventiv in fata tigailor. Am citit mult despre mancare, am citit enorm de multe retete si, probabil aici intervine nativitatea, am o destul de pronuntata abilitate de a specula informatii si de a improviza pe moment. Acestora li se adauga timpul petrecut cu prietenii mei bucatari, orele de stat in bucatariile lor sau de vorba la o sticla cu vin.
Felul principal
1. Care e felul de mancare care iti aduce aminte de copilarie si de ce?
Spanacul. Il uram din tot sufletul. Nu-i sufeream mirosul. Pana pe la 30 de ani nici macar nu am gustat. Acum consum, dar nu e preferatul meu.
2. Ce ai manca in fiecare zi si tot nu te-ai satura?
Istorie pe paine. Neintamplator e si sloganul gastroart.ro
3. Unde ai mancat cel mai tare preparat ever?
In sediul HoReCa School, pe 20 decembrie 2017, la o cina privata. Ciorba de hrean ca la Mediasi, reinterpretata de Nico Lontras si Johnny Susala.
4. Care e reteta cu care dai pe spate pe oricine, oricand?
Ciorba de pui de curte a bunicii prietenei mele. Mie nu-mi iese :). Dar o pork belly slow cooked, care se topeste in gura, cu soriciul crocant si expandat cred ca face fata si celor mai pretentiosi comeseni. Este un preparat extrem de versatil caruia ii putem adauga o groaza de sosuri si garnituri.
5. Care e cel mai bun pont culinar pe care l-ai primit vreodata?
Ascute cutitul. Incinge cuptorul. Pune un servet sub tocator. Foloseste doar spatula de silicon pentru scrambled eggs, fierbe foarte putin legumele, scoate-le in apa cu gheata si apoi soteaza-le nitel cu unt si condimente.
6. Care e cea mai mare boacana pe care ai facut-o in bucatarie?
Murdaresc foarte multe vase cand gatesc. Da, stiu ca nu e boacana, dar asta tineam mortis sa spun. De cele mai multe ori, la final chiuveta e goala, dar asta nu inseamna ca imi si face placere.
7. Ce nu ai manca nici daca ti s-ar oferi la schimb un sac de bani?
Provoacă-mă!
Desertul
1. Ce ti se pare sexy?
Pai nu mai terminam interviul, sunt usor de influentat.
2. Cum arata femeia ideala, in viziunea ta?
Va dau o poza cu Carmen?
3. La ce visezi?
La o viata nestresanta.
4. Ce pasiuni ai?
Gatitul intra la pasiuni. Cititul la fel. Norocul meu ca le-am transformat in job.
5. Ce urasti cel mai mult?
Saracia.
6. Cum te relaxezi?
Joc poker pe sume mici. Seriale cu profileri si serialele de comedie bune.
7. Culoarea / genul de muzica / florile preferate?
Nu as putea zice ca imi e dor sa joc flori/fete si baieti.
Nota de plata
Ai la dispozitie minimum 5 minute si maximum o viata sa vorbesti frumos despre Bucataras.ro. Incepe aici:
Pai vorbiti voi destul despre voi prin ceea ce faceti. Inca o semnatura in cartea de oaspeti multumiti se va pierde in lungul sir de vorbe bune. Tineti-o tot asa.
