Pandantiv strălucitor,
Prins în piept de muritor,
Cu un şnur legat uşor,
Se numeşte mărţişor.
Poate fi aur curat,
Poate e-n argint lucrat,
Poate e vreun ciob suflat,
Poate chiar ceva pluşat.
Şnurul e-mpletit uşor,
Alb şi roşu din fuior,
Şi legat încetişor,
Pe pieptul de purtător.
Alb şi roşu împletit,
Trup şi suflet contopit,
Rostesc tare, fericit,
Primăvara a venit!
Ştiu că nu e creştinesc,
Ştiu că e ceva lumesc,
Ştiu însă că e firesc,
Să îl dăruiesc.
Eu, nu pot veni în zbor,
Să ofer un mărţişor,
O minune, un odor,
Tuturor femeilor.
Dar ofer gânduri frumoase,
Adunate de prin case,
Prinse-n şnururi de mătase,
Pentru inimi luminoase.
Prinde dar la pieptul tău,
Azi, şi mărţişorul meu.
E lucrat din curcubeu,
E creat de Dumnezeu.
