Meteora, centru monahal al Rasaritului Ortodox, constituie o maretie a Celui de sus. Este vorba despre padurea de piatra a Campiei Thessaliene in apropiere de Kalambaka, intre muntii Koziakas si Antichassia. Cele peste o mie de stanci abrupte si foarte inalte, cu simfonia lor misterioasa, cu singuratatea si tacerea lor si cu manastirile seculare in varf, creeaza vizitatorului un extaz silentios. Neasteptata aparitie a stancilor golase ce s-au format acum 60.000.000 de ani, te face sa te minunezi si sa te simti mic si neinsemnat.
Din cele 21 de manastiri care existau mai demult, astazi, pe stancile din Meteora slujesc 6: Manastirea Marele Meteor sau Schimbarea la Fata, Manastirea Varlaam, Manastirea Sfanta treime, Manastirea Sfantul Stefan, Manastirea Rusanu si Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsa. Celelalte 15 manastiri sunt nelocuite si in ruina.
Orasul Kalambaka a fost construit pe locul orasului antic Eginio, renumit pentru rezistenta lui eroica impotriva romanilor. Se afla pe locul in care raul Pinios se varsa in afara prapastiilor Pindului. Indreptandu-te spre Meteora, de aici traseul serpuieste in panta, in jurul stancilor si dureaza aproape doua ore. Verdele este lasat incet incet in urma, locul lui fiind luat de un gri, rosiatic pe alocuri, al acestor uimitoare stanci unice in lume. Pe drum zaresti in despicaturile din stanci, pesterile din care coboara scari vechi de lemn, si in care ascetii sedeau luni intregi in rugaciune.
Sfanta Manastire “Schimbarea la Fata”
In anul 1380 monahul Athanasios a intemeiat prima manastire pe stanca ce atunci purta numele de Piatra Lata (in greceste -Platilithos). Deoarece stanca se ridica la 413 m peste orasul Kalambaka si domina intreg peisajul si pentru ca pare a fi suspendata intre cer si pamant, calugarul i-a pus numele de Meteor, iar de atunci, intregul complex de stanci poarta numele de Meteora. Se spune ca 70 de ani a durat doar urcarea materialelor pe stanca.
Mareata si impunatoare, manastirea are un iconostas minunat sculptat in lemn si poleit cu aur si un tron ecumenic decorat cu sidef. In afara de biserica centrala, exista alte trei biserici-capele care au fost cladite mai tarziu. In ele se pastreaza moastele multor sfinti, cruci, icoane, manuscrise, carti vechi pe pergament, iar biblioteca cuprinde 600 de volume din vechi edituri.
Pana in anul 1923 urcusul la manastire se facea cu scari successive din franghie si cu plasa. Astazi, cu ajutorul micilor culuare cioplite si cu trepte pelerinul ajunge la nemaipomenitul “Meteor”.
Manastirea “Sfintei Treimi”
A fost construita intre anii 1458-1476 de fondatorul manastirii Dometios. Biserica Sfintei Treimi are forma de cruce cu turla joasa si doua coloane. La intrarea manastirii exista o bisericuta mica, sapata in stanca si da impresia de schit.
Candva se urca pe scara de sfoara, precum la celelalte manastiri, dar in 1888 s-a cioplit un mic drumeag in stanca, ce a fost ulterior completat cu 140 de scari, cu ajutorul carora pelerinul ajunge usor la manastire. Odata ajuns sus la manastire, daca te uiti pe fereastra, un setiment profund te cuprinde deoarece in fata ta se inalta trufas muntele Koziakas, ale carui culmi acoperite de zapada parca vor sa strapunga albastrul cerului.
Sfanta Manastire “Varlaam”
Fondatorul manastirii este considerat calugarul Varlaam care in anul 1350 a cladit biserica “Trei Ierarhi” si mici chilii. Aproape doua sute de ani mai tarziu au urcat stanca alti calugari ca sa recladeasca pe ruinele vechilor ziduri biserica, si putin mai tarziu, inca doua biserici.
In 1922 au fost cioplite scari in stanci pe care azi pot urca pelerinii in siguranta si cu usurinta. Plasa se mai foloseste numai pentru bunurile materiale. In vechime ascetii urcau stanca cu schele repetate sprijinite pe grinzi infipte in gaurile din stanci. Putin mai tarziu au inlocuit schelele cu immense scari din franghie si, dupa jumatate de ora de agonie si teama, vizitatorul putea ajunge la manastire.
Manastirile sunt deschise vizitatorilor aproape zilnic intre orele 9 si 18, cu pauza la amiaza intre orele 13 si 15(unele sunt inchise o zi pe saptamana).
Aceasta asezare mareata a devenit cu trecerea timpului o oaza spirituala si o puternica atractie pentru mii de asceti (printre care si romani) care au gasit aici sprijinul sufletesc si nedescrisa liniste pentru a trai zboruri ceresti practicand rugaciunea.
