Am fost pe Ceahlau! Cu Miruna! Fix cand implinea 1 an si 4 luni! Asa ca merita povestit.
Am plecat, astfel, din Iasi, intr-o frumoasa dimineata de sambata cu gandul sa purecedem la o mini- incursiune pe Masivul Ceahlau.
Am facut muntele asta de nenumarate ori, din toate directiile, si pe toate traseele. Sper marea mea rusine am constatat acum ca nu am povestit, adica nu v-am povestit si voua, despre aceste mici incursiuni ale noastre, despre minunatele trasee ce pot fi facute pe Ceahlau. Un munte spectaculos brazdat de trasee montane bine stabilite si cu peisaje absolut minunate. Se poate porni atat din statiunea montana Durau, cat si de pe partea cealalta, din izvorul Muntelui. Este de prisos sa va mai spun ca in ambele parti ale muntelui gasiti nenumarate locuri de cazare sau campare, dupa dorintele si preferintele fiecaruia. dar despre toate aceste detalii tehnice, despre traseele bine marcate si despre cum si ce peisaje vi se deschid pe aceastea, in postarile ce vor urma.
Noi, acum, am mers din Iasi spre Durau, urmand sa urcam din statiune pe traseul Durau-Poiana Viezuri-Duruitoarea. Traseu obisnuit, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Avand in vedere ca eram totusi cu un copilas micut, nu ne-am avantat la un traseu mai lung sau mai dificil. Am hotarit ca e suficient pentru Miruna acest urcus de doua ore prin padurice.
Am platit taxa de intrare, am pus rucsacii in spate, inclusiv pe Miruna, care are transportorul ei adecvat :) acestor situatii, am luat apoi muntele in piept, prin padurice.....si am tot urcat, urcat...urcat...pret de o ora pana am dat de primul popas, adica Poiana Viezuri. Aici peisajul ti se deshide, soarele se face bine simtit, iar fluturii se bucura de prezenta umana. Sau nu?
Am zabovit putintel acolo, cat sa ne mai tragem sufletele si sa ne reicarcam bateriile. Unii au baut apa, altii lapte...dupa varsta, ca sa zic asa :P.
Miruna, fiind atractia muntelui, nu stiu cum de s-a pricopsit, din senin cu niste laude admirative venite din partea unor doamne ceva trecute de prima tinerete: "Vai ce draguta e! cat are? Vaii, vai...." Entuziasmul li se citea pe chip sau invidia? :)) Eei, oricum ar fi fost, au trasnmis ele, doamnele in varsta adicatelea, ceva-ceva emotii puternice Mirunei, care s-a pornit imediat pe un tipat-plans de s-a auzit sigur pana la Dochia :))
In fine...cu o gluma-doua am reusit sa oprim puhoiul de plansete ce ne invata auditiv, pornind mai departe la drum inarmati cu multa, multa, dar foarte multa ...bunavointa :P. Miruna a vrut si ea sa calce pe urmele pasilor nostri. Adica ce? numai voi sa urcati pe Ceahlau? Vreau si eu! si a urcat si ea...putintel.
Dupa o ora de mers se auzea vuietul timid al cascadei Duruitoarea si fericirea se citea pe chipul unora dintre coechipieri :) Ajunsi aici, transpirati si nadusiti, am descarcat rucsacii cu mancare si pe Miruna, am admirat peisajul, cascada,... ne-am salutat cu niste cunoscuti, veniti si ei in acelasi tip de plimbare ca si noi. Apoi ne-am pus pe mancat din cele ce adusesem cu noi de acasa. Fiecare cat a vrut, cat a putut, cat a dorit. Ne-am fotografiat, evident cu cascada in spate :P, asa drept marturie ca am trecut pe acolo, cu Miruna. Asta ca sa nu ne scrijilim numele pe mese sau copaci cum se mai practica. In fine!
Si in timp ce sedeam noi acolo, fericit si satisfacuti de victoria noastra :)) s-a auzit un tunet. Prognoza meteo anuntata era de 60% sanse de furtuni si precipitatii. Wow! tuna! asa ca am strins repejor toate cele, am luat gunoiul la noi (ca vorba ceaa: Abandonarea deseurilor aduce ghinion!) si pe Miruna in trasportor-purtator si am pornit-o cu tunetele in spate, spre Durau.
Am mers destul de repejor la vale, pe drumul de intoarcere spre Durau. Miruna a fost doborita de oboseala, de aerul tare al Ceahlaului asa ca la un moment dat a cazut...ca un soldat pe front! ha!ha! somn in spatele lui taica'su pana jos in Durau.
Ajunsi in Durau, deja cerul era negru, norii de ploaie se adunasera...tunetele se auzeau....imagine de vis :)) Ne-am imbarcat repede in masini si haila drum spre Iasi.
De cum am iesit din Durau ne-a izbit ploaia in plin. Si cand zic izbit, a nu se intelege altceva, decat ca ne-a izbit! Ploua torential, stergatoarele pe viteza maxima abia-abia daca faceau fata puhoiului de apa. Mihai, Florina si Raluca, coechipierii nostri, din cealalta masina, fiind inaintea noastra au facut la un moment dat si un fel de sport extrem, eliberand soseau ablocata de un brad doborit de furtuna.
Eei, si uite asa prin ruperea de nori am trecut noi in drumul nostru spre casa. Dar nu mai conta. Fusesem cu Miruna pe Ceahlau!
Acum va las sa va delectati cu niste poze dragute de prin drumetia noastra. Abia asteptam si celelate drumetii. S-a dat startul la urcusuri pe munte, iarasi....si pentru asta suntem foarte happy!
