De ce răbdări prăjite vă veţi întreba. Pentru că răbdarea e o virtute care te pune pe jar, când nu o ai. E o floare rară răbdarea asta, în secolul XXI, cel ce urmează „secolului vitezei”. Aşa că dacă aveţi un pic de răbdare (fără tutun) o să aflaţi cam ce meniu am pregătit azi. Răbdările prăjite sunt o formă ilară de a spune că nu prea există ceva concret de mâncare. Nu trebuie să vă mai spun eu care sunt percepţiile oamenilor despre mâncare în ziua de azi. Faceţi o excursie prin magazine şi observaţi că majoritatea cărucioarelor sunt pline cu mâncare şi băutură.
De fapt altul era rostul răbdărilor prăjite din postarea mea. Aş fi vrut să vă întreb de câte ori vi s-a întâmplat să răbdaţi de foame ori sete. E o experienţă neplăcută dacă eşti un rob al pântecelui. Mai doream să vă vorbesc despre post. Că s-a lăsat sec de ieri. Adică teoretic de azi cine vrea să ţină postul de mâncare trebuie să înghită în sec şi să-şi pună o porţie dublă de răbdări prăjite. Dar asta doar pentru cei care vor să postească de mâncare aşa, ca într-un regim de slăbit. Că postul adevărat e altul. Cum ar spune Scriptura „nu ştiţi voi postul care îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii daţi drumul celor asupriţi. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.” Isaia 58, 6-7 Şi azi lumea se omoară să facă mâncare de post, să se tânguie de pântece şi să urle de foame. Şi dacă ar fi doar asta. Că degeaba mănânci ştir şi lobodă dacă ai gură slobodă. Când am plecat la scrierea acestor rânduri nu doream să prezint şi partea tehnică a postului. Dar, pentru clarificări aş spune că postul de mâncare este doar o zecime din ce ar trebui să fie postul adevărat. Şi e normal să fie aşa când există cazuri şi necazuri. Spre exemplu, vorbind doar de postul de mâncare copiii până la 12 ani sunt scutiţi de post. Bătrânii de peste 70 de ani la fel. Femeile gravide şi lăuze, soldaţii şi cei care fac muncă fizică grea sunt scutiţi de la post. Bolnavii cu tratamente şi recomandări medicale pentru un anumit tip de alimentaţie sunt scutiţi de la post. De la postul de mâncare. Că de restul, cele care ies din gura unui suflet negru, nu te scuteşte nimeni. Apostolul Pavel zice că „nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte.” Şi zic asta pentru cei care gândesc că dacă au umplut stomacul cu verdeaţă în timp ce erau cu ochii la slănină, să nu se mai chinuie degeaba, că se fură singuri. Mâncarea de post nu trebuie să o urăşti ci să o mănânci, mâncarea de dulce nu trebuie să o iubeşti ci să o mănânci. Nu trebuie să devenim habotnici în postire de mâncare. Cine poate să ţină, pentru sine ţine şi pentru Dumnezeu, cine nu poate, nu este judecat şi în alt chip se poate îndrepta pe sine în faţa Celui de sus dacă voieşte acest lucru. Închei prin a vă spune că răbdarea, materia primă pentru felul de mâncare ce dă titlul postării mele, este bună de consum la orice oră şi-n orice loc. Răbdarea e bună şi înainte şi după masă, e bună şi-n stare crudă dar şi prăjită. Cine se hrăneşte din răbdare are şi nădejde. Iar cine are nădejde trece peste toate cu dragoste, că ea, dragostea, ştie să rabde şi de foame şi de sete. Se veseleşte la bucurie şi rabdă la durere. Să vă postească mintea de la cele rele şi să vi se sature inima cu cele bune.
