E foarte ciudat cum oamenii pun ,,suflet" pentru lucrurile neînsufleţite, cum se ataşează de lucruri mai mult decât perisabile, maşini, PC-uri, case, scule ..., punându-le nume fistichii şi ocrotindu-le mai abitir ca pe un copil. Treaba asta e generală si-i loveşte pe ţărani, pe orăşeni, pe doctori ori profesori, pe fotbalişti şi bucătari deopotrivă. De fapt oricine poate cădea în această meteahnă. Parcă şi vezi cum zice omu' către maşina sau calculator: ,,hai cu tata, hai Zambilica, hai Gogule, hai mai repede".
Şi asta în detrimentul celor care au suflet şi sunt trataţi ca nişte obiecte, dar despre asta într-o altă postare. Şi pune omul suflet pentru fiare, dar vine momentul ca fierul sau lemnul, ori poate chiar sistemul, să moară, şi să vezi lacrimi pentru maşina dragă, pentru sistemul inegalabil, pentru telefonul cu jde mii de funcţii. Offf, măcar de s-ar odihni la vreun loc cu vaselină, că la cel cu verdeaţă nu are ce căuta. Dacă moare om, auzi, "eeeeeee îi ajunge, şi-a trait traiul şi şi-a mâncat mălaiul, cât să traiască". Se schimbă lucrul când vine timpul să arunci vreo vechitură, te doare sufletul, că de, o fi de la mama, de la bunica, o fi maşina luată pe primele salarii, ori o fi calculatorul primit la majorat. Nu zic ca nu e normal să ţii la lucrurile de care te foloseşti în timpul existentei efemere de pe această lume, dar exagerarea..... .
Am ajuns la această concluzie pentru că windows-ul meu e pe ducă. Tuşeşte din toate închieturile din cauza unor sufocante update-uri, poate că şi din cauza unor nevăzuţi viruşi.Teoretic se rezolvă, bag altul, practic, mi-a dat de muncă, că trebuia să salvez o gramadă de chestii, amintiri şi documente. Şi dacă ăsta s-a dus saracu', mai bag unul, că nu e suflet, să se piarda totul. Că la suflet e altă socoteală, zice Scriptura: ,,ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea întreagă şi îşi va pierde sufletul său; sau ce ar putea să dea omul la schimb pentru sufletul său". Nimic, e nepreţuit, e unicat.
Restul........altu' la rând.
