Există obiceiul ca, a doua zi de Paşti, tinerii să umble prin sat şi să ude fetele cu apă de la fântână. După asta, flăcăilor li se ofereă de băut şi li se dădeau daruri, căci se credea că nici unei fete nu-i merge bine dacă nu este udată. O legendă spune de unde vine acest obicei:
,,Acestea s-au întâmplat de mult , dar în vremuri în care Paştile erau ţinute ca şi astăzi. În a doua zi de Paşti, o fată care era creştină vindea ouă. De la ea a cumpărat o fată de păgân, cu care a intrat în vorbă, explicându-i de ce este mai bună legea creştinească. Fata de păgân n-a vrut să creadă şi a zis:
-Te-oi crede dacă s-or înroşi ouăle pe care mi le-ai vândut!
Dar nici n-a apucat bines a zice şi ouăle s-au şi înroşit, încât fetele, foarte speriate, au leşinat amândouă. Trecând pe acolo doi flăcăi, le-au văzut şi le-au stropit cu apă de la fântînă. Când şi-au revenit, fetele le-au dăruit drept răsplată ouă înroşite, iar păgâna s-a creştinat”.
În zilele noastre, bărbaţii obişnuiesc să ude doamnele şi domnişoarele cu parfum.
Povetele maicii Sofronia
