Prin cuvântul ,,Alexii”, poporul înţelege ziua Sfântului Alexie, care cade în fiecare an pe 17 martie. Românii îi spun Sfântul Alexie ,,Alexie cel cald” sau ,,Omul lui Dumnezeu”, amintindu-şi despre el următoare legendă:
,,A fost odată un împărat şi împăratul acela avea un fecior, pe nume Alexie, care era foarte blajin şi ascultător, nu numai de părinţii săi, ci chiar şi de cei din urmă argaţi de la curte, dacă aceştia îl învăţau şi-i spuneau ceva de bine. Dar Alexie nu era numai bun şi ascultător, ci avea şi o inimaă foarte bună. Ajuta pe toţi, făcea numai bine, iar rău nici prin cap nu-i trecea să facă.
Ajungând la vârsta însurătorii, el nu prea era hotărât pentru vreo fată, as aincat tatal sau, gândind că se ruşinează, găsi o mireasă şi-l însura. Ce a făcut însă Alexie? Cum s-au întors de la biserică, i-a spus miresei:
- Pace ţie şi pace mie!
Apoi şi-a dat jos hainele cele bune, a îmbrăcat unele ponosite şi, fără altă vorbă, a plecat în lume. La prima mănăstire pe care a întâlnit-o în drum, şi-a lepădat numele şi s-a călugărit. A rămas la fel de ascultător ca şi acasă şi făcea toate slujbele călugăreşti ca un om cu frica lui Dumnezeu ce se afla, cu mare supunere şi credinţă.
Murind ecumenul mănăstirii, călugării l-au ales pe el, ca pe cel mai bun dintre ei şi, oricât s-a împortivit, nu s-au lăsat schimbaţi din hotărârea lor. Văzând acestea, Alexie s-a dus in chilie, şi-a lepădat hainele cele călugăreşti şi, îmbrăcat ca un cerşetor, s-a întors la curtea tatălui său.
Acolo nu l-a cunoscut nimeni, nici el nu a spus cine este şi, de aceea, a locuit într-o colibă, lângă grajdul unde muncea ziua. Într-o dimineaţă nu a mai ieşit însă la lucru; în aceeaşi dimineaţă, clopotele au început să tragă singure. Argaţii l-au găsit pe Alexie mort, cu scrisoare în mână şi înconjurat de lumânări de nimeni puse şi de nimeni aprinse.
Oamenii l-au chemat pe împărat care, citind scrisoarea, a aflat cine era cerşetorul şi a pornit a plânge dupa fiului lui pierdut. Oamenii, gândind la minunile din ziua morţii sale, au început a serba această zi ca fiind ziua Sfântului Alexie , pe care îl considerau Omul lui Dumnezeu.
Se spune că tot de atunci, la cununie, preotul înreabă de trei ori pe miri dacă vor să se cunune, ca să nu mai fie cineva ca Sfântul Alexie, fără voia lui”
Ziua este serbată şi fiindcă Alexie ,,cel Cald” dezgheaţă pământul, aduce căldura şi vremea bună. Tot de Alexii se spune că se zbat prima oară peştii în apă. Pescarii, ca să aibă noroc la pescuit, postesc toata ziua şi nu mănâncă decât un peştisor viu, zicând:,,Alexie, Omul lui Dumnezeu,/Eu am venit la pârâu/Să prind un peşte,/Să-l mănânc/Cum este el din pârâu,/Iar tu să te rogi lui Dumnezeu/Totdeauna pentru mine/Să pot prinde peşte bine.
Aceasta este ziua în care ar trebui să cânte prima oară broaştele. Dacă broaştele cântă în această zi, primăvera va fi frumoasă şi călduroasă şi nu are să mai ningă şi nici să îngheţe..
Povetele maicii Sofronia
