Vă amintiți nopțile de dinaintea unui eveniment important al copilăriei? Plecarea într-o excursie sau tabără, Ajunul Crăciunului, poate o teză ori chiar o întîlnire cu cineva drag ... Oh, câte emoții se adunau! De fiecare dată, fluturii din stomac ne izgoneau somnul și stăteam în întuneric cu ochii pironiți în tavan, așteptând cu nerăbdare zorii.
Eh, cam așa pățim noi de când cu Casa Bucătărașilor :)) Întrebări, nehotărâre, "o fi bine așa?", "hai să încercăm și așa", vise și visuri, scheme și planuri.
Așa cum v-am mai povestit în episoadele precedente ale jurnalului de bord (AICI), Căsuța prinde contur. Ne-au sosit deja electrocasnicele oferite de partenerul nostru, Electrolux, iar Alia, o foarte talentată studentă la Arhitectură, a făcut planurile pentru designul livingului. Și arată superb! Recent, am decis și cum va fi mobila de bucătărie. I-am schimbat forma și poziția de vreo 27 de ori, am măsurat și am modificat compoziția de alte 34 de ori și tot n-am scăpat de dileme. Cea care nu ne dădea pace deloc era despre cît de mult spațiu va ocupa insula, "miezul" bucătăriei și piesa de rezistență a spațiului de gătit. "Mă, dacă o să iasă prea mare? Dacă o să ocupe prea mult spațiu și o să dea rău în peisaj? Dacă ... dacă ...?".
Și tot așa, până când, într-o dimineață, ne-am înființat într-o librărie. "Bună ziua, vrem și noi niște cretă, vă rugăm". "Da, sigur. 9 lei, o cutie cu 100 de bucăți". "O sută? Păi, nu ne trebuie atâta. Ne-ar fi de ajuns o bucățică. Totuși, cutii mai mici n-aveți?". "Ba da, la 3 lei. Dar sunt crete colorate, pentru copii care vor să deseneze pe asfalt". "La fix! Asta vrem și noi, să desenăm. Doar că nu pe asfalt :)". Vânzătoarea ne-a privit amuzată, ca pe niște puștani puși pe șotii. Am luat creta colorată, am zbughit-o apoi spre Căsuță cu ruleta-ntr-o mână și creta în cealaltă. Ajunși la "locul faptei", am început să lăsăm pe parchet conturul insulei noastre semirotunde. Apoi, MMS-uri, mesaje și telefoane. "Băăăăi, e bine, mă! Nu e mare, se încadrează foarte ok. Stai să vezi pozele!". Și, într-adevăr, dârele de cretă de pe parchet par să arate că insula va sta bine acolo, la dimensiunile deja comandate. O grijă în minus, poate un somn ceva mai liniștit până la următoarea dilemă.
Da, avem emoții ca niște copii ... Pentru noi, Casa Bucătărașilor e întoarcerea la copilărie. Avem emoții de parcă urmează să plecăm în prima noastră tabără. Sau ca înaintea unei teze importante. E bine că vă avem alături, să ne suflați dacă ne pierdem cu firea în timpul examenului ;) Hai, galeria, mai cu forță! :))
FOTO: Asa a proiectat Alia ceea ce noi numim Casa bucatarasilor. Ii multumim mult si ei, si prietenilor de la Electrolux si Delaco!
