Cand simt ca-mi pierd din echilibru si incep sa ma clatin, imi pun picioarele la spinare, agat aparatul foto de gat si plec sa-mi iau portia de oxigen. La brat cu doamna Toamna, ma iau la tranta cu himere si-mi zic ''fato, gata cu prostiile, viata-i facuta sa fie zambita, sa fie mangaiata de ganduri placute'', hai baga o sedinta foto, uite ce culori ademenitoare, e pacat sa lasi gandurile gri sa-ti macine trupul si sufletul.....Si uite asa imi fac singura un bine, pentru ca merit, pentru ca-mi doresc, pentru ca inca pot sa fiu un om in bataia unei frunze ingalbenite, un copil zanatec, zambind la soare, o mama grijulie si -o sotie iubitoare...poate suna a clisee, suna a infumurare, dar e doar o clipa de modestie nemasurata cu ganduri sincere intr-o toamna pastelata.........
