A mai trecut un an,aproape a mai trecut o aniversare(mai am înca de sarbatorit),e greu ,e usor,greu de precizat.Cred ca nici o aniversare nu se aseamana cu alta,fiecare poate aduce cu ea bucurie,ori tristeţea ca s-a mai scurs un an din viaţa noastra.
Personal,pȃna acum nu am fost prea incomodata de vȃrsta ȋmplinita,dar parca anul acesta am simtit asa o “apasare” ,o neliniște,dar asta poate pentru ca prea se ȋnghesuiau multe probleme,prea ramasesera multe nerezolvate ȋn scurgerea nemiloasa a timpului.Pe de alta parte,nici nu as prea avea motive sa ma plȃng,m-am nascut ȋn zi de sarbatoare si am fost binecuvȃntata cu multe lucruri frumoase ȋn viata.Cel mai important este ca oameni minunati si-au facut loc ȋn viața si sufletul meu.
Despre trecerea timpului si urmele lasate am mai scris și aici,deși fiecare percepe asta ȋn felul sau.
Nu sunt genul de persoana care asteapta daruri materiale,darurile de suflet sunt mult mai presus de asta.Asa se face ca anul acesta mi-am facut si am primit daruri de suflet.Primul dar a fost ca am reusit sa ajung la Sătic sa ȋntȃlnesc oameni dragi,desi pȃna ȋn preajma plecarii,as fi crezut ca nu voi ajunge.Am reusit sa fac si una din plimbarelile mele in locuri frumoase,care sunt ca o gura de oxigen.Incet ȋncet toata acea “apasare” s-a spulberat,au venit apoi atȃt de multe mesaje pline de dragoste,haioase si sincere de la atȃt de mulți oameni care mi-au ȋnseninat ziua.Mama mi-a facut un dar mai practic,ceva de care știa ca am mare nevoie pentru pasiunea mea,chiar daca de la ea nu am asteptat niciodata daruri materiale,iubirea ei ȋmi este de ajuns.
Daruri mari ori daruri mici,urari frumoase dar din inima,toate m-au ajutat sa trec mai usor si acest prag.Va multumesc ca existati oameni dragi.
