Intotdeauna m-am gandit la denumirea acestui orasel ca la un turc, mic si negricios, cu o mustata mare care-i acopera buzele si cu fes rosu in varful capului.
Legenda spune ca un tatar batran si orb, pe nume Techir, s-a ratacit odata cu magarul sau pe malul acestui ghiol. S-a chinuit multa vreme batranul sa iasa din namolurile urat mirositoare dar mare i-a fost mirarea atunci cand, dupa ce a iesit din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge lumina, iar picioarele neputincioase au inceput sa-l asculte. Dar nu numai el a simtit efectele benefice ale namolului, ci si magarul sau caruia i s-au vindecat toate ranile si era mai puternic ca nicicand. Dupa aceasta intamplare, o multime de oameni au inceput sa vina la lacul vindecator si astfel locul a inceput sa se numeasca Techirghiol, adica ghiolul lui Techir.
Orasul este renumit pentru Sanatoriul sau dar si pentru minunata Manastire Sfanta Marie de la Techirghiol.
Biserica manastirii a fost construita in jurul anului 1750 de catre batranii satului Maioresti, din judetul Mures cu hramul Sfintii Petru si Pavel. Ea a fost stramutata de regele Carol al II-lea la castelul Pelisor in preajma anului 1920. Lasata in paragina, bisericuta de lemn este apoi adusa in anul 1951 la manastirea nou infiintata de la Techirghiol, de catre Patriarhul Iustinian, care devine astfel ctitorul Manastirii Sf. Maria. Hramul micutei bisericute, de la Maioresti,este schimbat la dorinta Patriarhului Iustinian in hramul Sf. Maria si Adormirea Maicii Domnului. Aici a functionat si inca functioneaza o baza de tratament si camere dotate la un nivel corespunzator turismului modern pentru acei care doresc liniste si reculegere spirituala.
Curtea Manastirii este de o frumusete incantatoare, incarcata de flori si miresme care te indeamna la reculegere, un loc linistit care te cuprinde intr-o imbratisare molcoma si linistita.
