Am vizitat de curand doua lacasuri sfinte, care te imbiau la reculegere si liniste sufleteasca. Astfel vreau sa va spun cateva cuvinte despre micuta, linistita si frumoasa manastire de la malul marii Sfanta Elena de la Mare. Situata in pustietatea campiei dobrogene, intr-o zona arida si pustie dar aproape de valurile marii, la 2.5 km de Costinesti, intr-un promontoriu inalt care se vede de departe, unde linistea este strabatuta din cand in cand de tipatul unui pescarus, te intampina o curte frumoasa, plina de flori, cu o bisericuta mica in mijloc si cu alte acareturi de jur imprejur. Este Sfantul Lacas al Manastirii Sfanta Elena de la Mare.
In anul 1921, Principesa Elena, mama regelui Mihai, a donat 100 ha de pamant pentru infiintarea unei manastiri de maici cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena. Manastirea a functionat pana in anul 1930 cand din cauza atacurilor pirateresti s-a transformat in manastire de calugari. In anul 1959 manastirea a fost inchisa de autoritatile comuniste. In anul 1990, prin grija, stradania si averea unei unei singure fiinte, maica Maria care acum nu mai este printre noi s-au pus bazele noului schit de la marginea Costinestiului. Multe au fost provocarile pentru cele patru maicute care au purces la constructia schitului. In timpul desavarsirii acestui minunat lacas de cult, miracolele se infaptuiau unul dupa altul. Astfel unul dintre ele este miracolul cu apa. Se spune ca in faleza Costinestiului nu exista decat apa sarata de mare, dar dupa ce au forat 17 metrii, a aparut apa multa si rece asa cum nu gasesti in toata statiunea Costinesti.
Un alt miracol este cel despre cum s-a pus acoperisul manastirii. Astfel se spuna ca la poarta manastirii a poposit Corina Chiriac care, dupa ce s-a rugat si s-a inchinat la icoane, a dat maicutelor un portofel plin cu bani. Maicutele nu voiau sa-l primeasca dar ea le-a spus sa nu o refuze, caci se facuse o minune in viata ei. Pierduse portofelul cu ceva vreme in urma si, dupa mai multe zile de cautare, a facut juramant ca, daca il gaseste, il va darui unei manastiri. Chiar in clipa aceea, ca din intamplare, a zarit portofelul cazut sub scaunul de la masina. Cum s-a petrecut faptul si de ce venise tocmai la manastirea aceasta nici ea nu-si putea explica. Asa ca ea si-a oprit actele si a dat banii maicutelor si astfel a fost pusa tabla pe acoperisul manastirii.
Si astfel de miracole s-au savarsit de fiecare data cand a fost nevoie de bani pentru incheierea lucrarilor de constructie la manastire.
Este un loc de reculegere, de pilde si invataminte pe care va invit sa-l vizitati.
