În sfârşit. După o lungă perioadă am avut şi eu o juma’ de concediu, pentru că de unul întreg nu am timp şi nu-mi permit. Şi nu vreau să mă vait pentru că ar fi josnic, dacă ţin cont de faptul că unii nu au plecat nicăieri. În postarea de azi vă arăt o poză de la mare. Poate nu veţi vedea totul din prima dar pe parcurs veţi realiza şi locul unde mă aflu eu în ecuaţia acestei fotografii.
Ştiţi că până acum ceva ani oamenii făceau poze pe plajă cu ajutorul vreunui aparat cu film, cine avea, ori cu ajutorul fotografilor ambulanţi care de pe o zi pe alta îţi aduceau pozele făcute cu maimuţa, cu cămila, cu voie sau fără voie. Azi lumea se pozează cu aparate „deştepte” ce au pixeli mulţi, cu telefoane mobile ori se filmează ore întregi cu camera de luat vederi pentru a arăta şi lu’ mamaia care a rămas acasă cu grădina şi animalele pe cap muncind de zor pentru ăi de plecară la mare. Acum pentru că acest blog are un fundament creştin trebuie să ies puţin din sfera brizei şi să vă spun câte ceva duhovniceşte, asta înainte de a analiza poza mea. De exemplu aş dori să vă spun, deşi ştiţi asta foarte bine, că sunt unii care nu cred în Dumnezeu pentru că nu l-au văzut niciodată. Ce poţi să le faci. Asta cred ei şi basta. Chiar dacă psalmistul zice că „cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria” ori în altă parte „cât de minunate sunt lucrurile Tale Doamne toate cu înţelepciune le-ai făcut.” Cu alte cuvinte văzând creaţia îţi dai seama de existenţa Creatorului.
Ori dacă există scaunul cu siguranţă că există şi meşterul de l-a făcut pe el. Că deşi eu nu am văzut America ori Australia sunt convins că există, că fără doar şi poate şi gândurile există dar nu le-am văzut niciodată. Unii nu cred până nu văd. Poate când vor vedea va fi prea târziu. Dar să revin la poza de la mare. Ca orice poză de la mare surprinde esenţialul, adică marea, că doar nu vă aşteptaţi ca esenţialul să fie cel sau cei care sunt în mare. Într-o poză cu mai multe elemente în ea, te uiţi să vezi care este personajul principal, subiectul pozei. În fotografia de mai jos să nu mă căutaţi deoarece eu sunt în spatele pozei, fiind cel care am făcut poza. Asta pentru că revenind la cele de mai sus, voiam a vă spune că nefiind în poză nu înseamnă că nu am fost acolo. Ba am fost, deşi nu se vede.
Dumnezeu, care nu se vede, cu atât mai mult lucrează în natură pentru a se arăta celor care nu doresc decât să vadă ca să creadă. Poate nu mă credeţi dar aşa e. Nu apar în poză, dar am fost la mare.
