Stiti ziua aia care nu-ti spune nimic si tu te incapatanezi si vrei sa auzi de la ea macar o soapta? Pai cam asa se intrezarea ziua asta, care a picat intr-o marti mai cenusie.....ea cenusie eu un pic nesuferita....ca am si zile din aste, in care nici macar eu nu ma plac....dar m-am incapatanat sa o schimb, pe ea ziua, ca pe mine slabe sperante......ce-i drept m-am urnit cu greu din casa, dar odata ajunsa afara, nici cenusiul, nici picurii de ploaie, nici chiar tacerea unei toamne tarzi nu m-a impiedicat sa vad frumosul......eu cu mine, aparatul foto prietenul meu de nadejde si natura care-mi tot oferea, la orice colt, zambete......Un zambet, o frunza, un strop de culoare, o raza de speranta,o marti cu trei frunze cazute si altele in asteptarea iernii......Nu uitati, zambiti, cautati frumosul, nu ezitati sa dati frau liber imaginatiei......
