La români, Sân Petru de iarnă era socotit patronul lupilor, cel care se îngrijeşte de hrana fiarelor, de aceea, ziua de 16 ianuarie se serba pentru ferirea de lupi a turmelor şi gospodariilor.
Iată un basm despre Sân Petru, în ipostaza sa iernatică:
,,Auzind că Sân Petru de iarnă e patronul lupilor, ce-i trece prin cap unui om? Să meargă să vadă ce face Sfântul când îi adună pe toţi lupii laolaltă. Când s-a înserat, omul s-a dus în pădure şi s-a suit într-un copac înalt, ca să se poată feri de lupi. După ce s-au adunat toţi lupii, a venit şi Sân Petru, care a început să le împartă prada de peste an:
- Tu ai să mergi acolo şi ai să mănânci asta şi asta, tu...
După ce au plecat toţi, mai rămăsese un lup şchiop care a întrebat:
- Dar eu ce o să mănânc?
- Tu o să mănânci ce găseşti în copacul ăsta a zis Sân Petru şi i-a arătat copacul în care se cocoţase omul.
Spunând acestea a plecat, iar lupul, după ce a văzut că nu se poate căţăra în pom, dar că nici omul nu poate pleca, s-a pus pe aşteptat.
Omul a început să strige după ajutor şi a fost auzit de nişte săteni care tocmai mergeau la pădure. Aceştia s-au apropiat să vadă ce e, lupul s-a ascuns şi ei l-au coborât pe om din copac. Acesta le-a povestit ce se întâmplase. Ei au râs, au spus că nu i se mai poate întâmpla nimic şi s-au aşezat pe nişte cetini să mănânce. Dar lupul a ţâşnit din tufiş, a înfăşcat prada menită şi a fugit cu ea în pădure. De atunci, oamenii ţin ziua de Sân Petru de iarnă ca pe duminică, şi nu ies niciodată noaptea în pădure, de frica lui şi a lupilor pe care îi patronează".
În credinţele românilor, Sfântul Andrei (care cade în ziua de 30 noiembrie) este şi el pus în legătură cu lupii. Numai că, în timp ce Sfântul Andrei îi prigoneşte, Sân Petru îi ocroteşte.
Vă întrebaţi, probabil, ce are în comun Sfântul Petru cu fiarele pădurilor...Această viziune a lui Sân Petru, ca patron a lupilor, provine dintr-un fond mitologic extrem de vechi, dispărut astăzi din memoria poporului. O ipoteză istorică, imposibil de verificat, fiindcă rădăcinile ei se pierd în trecutul geto-dacilor, învinşi şi colonizaţi de romani; amestecul de sânge dintre aceste neamuri se află la originea românilor de astăzi.
Din puţinul care s-a păstrat în legătura cu mitologia Daciei, unii istorici afirmă că Zalmoxis, zeul dacilor, nu este altcineva decât Apollon, născut, împreună cu sora sa Artemis, în insula Leuke (insula ,,Albă", care se află în largul litoralului românesc al Mării Negre, pe care arheologii au descoperit, într-adevăr, un templu extrem de vechi închinat lui Apollon).
Mitul lui Apollon, în mitologia greceascî, nu este, în această teorie, decât deformarea tiparului mitic arhetipal, care se referea la Zalmoxis, datorită coborârii legendei din zonele hiperboreene către tărâmul însorit al Eladei. Altfel spus, România de astazi, ca teritoriu, ar fi fost una dintre cele mai importante ,,escale" ale hiperboreenilor in drumulnlor catre sud, iar mitologia grecilor antici s-ar fi născut, de fapt, la nord de Dunăre.
Această naştere a ,,gemenilor divini", Zalmoxis-Apollon si Artemis, a rămas în mitologie sub diferite forme: în mai multe legende româneşti, Fecioara Maria fie are doi copii, fata fiind numită ,,Lumânarica", fie este numită ,,mamă a Soarelui şi a Lunii".
Potrivit acestor legende ale geto-dacilor, păstrate mai curând în lucrările istoricilor decât în memoria urmaşilor lor, cei doi gemeni au fost crescuţi de către păstorul Aisepos şi soţia sa, Britolagis, numită şi ,,Lupoaica". De aceea, fiind crescut de către o femeie supranumită ,,Lupoaica", lui Apollon i s-a mai spus,,Lykios". Când i-a adoptat însă pe gemenii divini, Britolagis avea un copil neînţărcat încă, numit Petre, care a crescut alături de Apollon şi de Artemis, un al doilea copil născut de Britolagis a fost Andar.
Petre este sărbătorit în ziua de 16 ianuarie, sub numele de Sân Petru de Iarnă, iar Andar a rămas, înveşmântat în identitatea Sfântului Andrei, şi este sărbătorit pe 30 noiembrie. Din numele lui Andar vine numele străvechi al lunii decembrie la români, Undrea (Indrea, Andrea). Amândoi fiind fiii ,,Lupoaicei", tradiţia i-a păstrat în strânsă legătură cu lupii.
