Mereu aud expresia:,, inainte, scoala era scoala si cartea carte". Dar acum...Cum este?! Sau cum ar trebui sa fie. Ma inspaimanta gandul ca intr-un viitor apropiat voi merge la scoala si nu voi mai avea ce sa spun. Si nu pentru ca mi s-a golit creierul ci pentru ca nu o sa mai am cui.
De la an la an parca, ma intalnesc cu elevi care sunt mai dezinteresati, tot mai mult cu tupeu...si ce tupeu. Daca esti prietenos, cultivi o relatie care sa le aduca aminte peste timp de dirigintele lor,de profesori, de clasa in care au invatat, de momentele frumoase petrecute este foarte posibil sa nu ai rezultatul scontat. Si dupa atatia ani si dupa cateva serii, ma tem ca nu-l am. Vorbindu-le de viitor, de idealuri, rad, rad, rad.Nu-i intereseaza nimic.
Am senzatia ca nu mai sunt eficienta. Ca ceea ce spun este vechi, ca despre orice subiect discutat, mai bine tac. Interesele lor sunt altele ...
Imi mai alin sperantele cu acei copii, foarte putini, care mai vorbesc frumos, mai invata si nu se trag cu tine de sireturi. Si nu pentru ca sireturile mele ar fi aurite. Dar asa sunt invatati, educati ca sa respecte, sa fie cuminti.
Timpurile in care era Domnul Trandafir nu mai sunt. Si nu pentru ca Domnul Trandafir nu ar mai exista ci pentru ca timpurile aduc alti copii care nu-l mai vor pe acest domn.
Sunt la cotitura?:( Mai pot?:(
