Undeva la jumatatea lunii august am ajuns 5 zile in Stockholm, pentru o reintalnire dupa 13 ani cu Suedia. A fost cald, mai cald ca in Dublin, si asta a ajutat enorm in explorarea culinara a capitalei suedeze pe care o vazusem doar din aeroport in 1998, cand am avut o cu totul alta treaba intr-un varf de munte din nordul Suediei.
Pe mine de mic m-au fascinat tarile nordice, nu stiu de ce, pur si simplu. Am fost extrem de bucuros la inceputul acestei veri cand am ajuns in Estonia, iar acum, in Stockholm, mi s-a parut ca traiesc apogeul senzatiei de a fi in "Scandinavia" si in zona Marii Baltice.
Am sa va spun pe scurt ce-am trait culinar in capitala Suediei, fiindca de scris nu am mare chef. Oricum, anunt aici in premiera ca munca mea pe foodblog.ro e cam gata.
Buuuuun. Doua vizite mi-au ramas perfect intiparite in minte si-mi vor ramane pe viata in cap. Prima a avut loc la Skansen - care e un adevarat muzeu in aer liber al traditiilor suedeze. E, daca vreti, un fel de Muzeul Satului din Bucuresti, insa multiplicat la scara mai mare si mult mai spectaculos. E de mers clar cu copiii si vizita poate dura chiar si o zi intreaga.
Treaba cara m-a dat pe spate in Skansen e fost faptul ca se gatea traditional, de catre doamne imbracate in haine populare suedeze. Si asa am vazut cum se face celebra paine suedeza (pe care o gasiti la Ikea), sau cum se fac dulciurile. Sau am vazut cum aratau bucatariile de acum zeci de ani.
A doua vizita extraordinara am facut-o cu feribotul pe o insula din arhipeleagul Stockholmului (capitala Suediei e alcatuita, de fapt, din zeci de insule, iar arhipeleagul alaturat e format din mii de insulite - mai exact 30.000!), numita Fjaderholmarna. Insula e micuta, cat doua terenuri de fotbal, insa aici am mancat cel mai bine, culmea.
Am mancat atat de bine incat pur si simplu am simtit nevoia sa intru in bucataria restaurantului Roda Villan, unde am dat, de fapt, peste un chef femeie. Am stat de vorba cu ea, am felicitat-o din tot sufletul, am facut-o sa lacrimeze de bucurie si am fost servit apoi cu un rac marinat de ea insasi - erau in plin sezon. Aici am mancat cea mai buna supa de peste din viata mea, cel mai bun somon marinat in stil suedez (gravadlax), cea mai buna carne de vita feliata din viata mea.
In fine, in Stockholm am mai batut pietele, unde erau in plin sezon ciupercile Chantrelle (galbene), dar si fructele de padure. Sau in alta zi, cand am vizitat muzeul Vasa (ceva incredibil, e vorba de expunerea unui vas urias de lemn, in stare naturala, Vasa, lansat si scufundat in apa undeva in secolul 17, si care s-a pastrat intact pana astazi, chiar daca a zacut vreo 300 de ani pe fundul Marii Baltice). Aici am gustat o supa traditionala suedeza dar si un platou lunguiet pe baza de specialitati suedeze de peste (hering si somon) si branzeturi.
Cam asta cu Suedia, ce-am povestit acum in fuga e maximum 5% din ce-am trait si experimentat culinar in capitala Suediei, insa daca munca pe foodblog.ro s-a incheiat am zis ca voi, prietenii mei de ani de zile de pe bucataras.ro meritati un articol frumos si viu. Si pentru voi l-am scris, nu pentru mine.
Sa fiti iubiti, sa iubiti si sa spuneti mereu acest lucru persoanei pe care o iubiti, sa aveti parte de sanatate, noroc si fericire si va doresc o viata frumoasa si plina alaturi de oamenii vostri dragi din viata asta efemera.
Va strang mana barbateste si va imbratisez cu mare drag!
