Am feliat cele doua vinete (cam 1 cm grosime/felia), iar ciupercilor le-am taiat de tot codita inferioara, pentru a se putea rumeni uniform in tigaie.
Am pus apoi la rumenit cateva minute feliile de vinete si ciupercile in tigaie de teflon, dar fara pic de ulei. Am avut grija doar sa se inmoaie un pic, nu sa devina foarte moi, fiindca urma procesul de gatire la cuptor.
Intre timp am preparat amestecul uleios cu care am uns fiecare felie de vanata, fiecare ciuperca si fiecare felie de mozzarella (cam 0,5 cm grosime): ulei de masline + pesto + praf cajun. Aceasta a fost alegerea mea, voi puteti sa va decideti asupra oricarui amestec de condimente/ierburi/etc.
Am inceput apoi asamblarea turnurilor: la baza cea mai mare felie de vanata, deasupra una de mozzarella, apoi una de ciuperci si apoi inca o data sau de doua ori acest proces, pana cand am finalizat turnuletele – ultima felie pusa trebuie sa fie de mozzarella. Am infipt cate un betigas (am rupt in doua cateva betigase lungi de frigarui, de exemplu) in fiecare turnulet pentru a le sustine in batalia cu caldura ce urma la cuptor. Poate preparatul vi se pare uleios, insa asezarea orizontala a ingredientelor, unul peste altul, a avut darul de a permite scurgerea uleiului.
Am introdus turnuletele la cuptor (preincins) la 160 de grade, pentru 10 minute, nu mai mult. Betigasul infipt in fiecare turnulet a fost miraculos, astfel se ducea naibii totul, se prabuseau fara speranta de salvare . Le-am servit cu iaurt natural, busuioc proaspat si ceva paprika pudra.
