Orez parfumat cu ghimbir si garnitura de cuburi de pui cu mango
Postat de klausenburger in Pui
16 Aug 2012 | 5442 vizualizari
 Intalnirea mea cu bucataria Asiei s-a intamplat pe nepusa-masa, cand nici macar n-o doream. Eram aproape o pustoaica, lucram alaturi de asiatici (mai precis, japonezi) si oamenii astia gateau intr-un stil ce ma intriga, intr-o Romanie care - la acea vreme, nu avea aproape nici unul dintre ingredientele de care ei aveau atata nevoie pentru a gati.
Prima mea imbucatura a fost o traznaie neagra, subtire-subtire din care prietena mea japoneza manca cu nesat, in timp ce eu o priveam si ma cruceam cum poate cineva sa manance ceva... negru! Mancarea pe care eu o cunosteam (cel putin pana in acel moment), nu continea aceasta culoare decat in conditiile in care "negrul" trebuia spalat, indepartat, curatat cumva! Mi-a intins pachetul si m-a imbiat. N-am rezistat tentatiei. Si chestia neagra m-a traznit din cerul gurii, pe moalele capului, pana in rarunchi. Bonus, mi s-a lipit de dinti asa, ca sa am "bucuria" s-o simt multe ore in gura, chiar si dupa ce se va fi amestecat cu pasta de dinti strasnic frecata pe toata dantura cu o periuta strong, in speranta disperata ca dracovenia neagra se va duce cu gust cu tot. Hazul prietenilor japonezi era generalizat, intocmai ca atunci cand vezi un pisic caruia i-au ramas printre mustati arome de mancare si resturi de care e disperat sa scape. Eu insa si acum retraiesc gustul oribil. Aveam sa aflu ca sunt alge si ca cu cele se "construieste"...sushi. Si aventura a continuat!
A continuat chiar si acum, cand in criza de timp fiind mi-am amintit ca in bucataria asiaticilor timpul se masoara altfel: gatesti mai repede (daca stii cum), mai sanatos si cu siguranta... mult si aspectuos. Asa ca mi-am expus prietena la noi gusturi, noi arome, noi experiente... intr-un meniu alcatuit ca o surpriza de ziua ei (una dintre surprize).
Inapoi la reteta
|
