Ostropior oltenesc cu pui
Postat de Lia1 in Pui 7 Dec 2013 | 43703 vizualizari
Astazi, prezint cu un sentiment de mandrie nationala o reteta cu gratar de pui preparat in saramura ca in Oltenia. Alaturi merge de minune o salata de ardei copt la gratar.
Pentru acest preparat, eu una as face lobby ca sa se brenduiasca precum tuica sau sarmaluta. Ostropiorul (nu ostropelul cu sos de rosii), inseamna in anumite parti ale Olteniei pui la gratar in saramura usturoiata si legume coapte. Mamaliga se taie cu ata cel mai bine. Cand mancam, in farfurie se pune din carne si din saramura, care se soarbe din “linguri facute din ghioci de ceapa” sau cu o jumatate de ardei pe post de lingura sau pur si simplu cu lingura si “dumicati” de mamaliga inmuiati in saramura. Pe masa avem o “tugulita” (tartacuta, tiuga mica) in care se poate pune tuica. Din tugile cele mari se bea apa rece de la fantana. In vechime, cand taranii erau la munca campului, intr-o astfel de tuga mare faceau salata de rosii, castraveti, ardei, ceapa si mancau cu telemea veche de oaie si oua fierte, cu carne de porc tinuta peste vara la untura sau pui fript si paine facuta in test (cuptor din lut). Mere si pere la desert, ori struguri daca erau la muncile de toamna. Dupa gustul meu, mancau regeste, nu taraneste. Cea mai buna branza pe care am mancat-o eu in copilarie era aceea “plimbata pe la camp”, cea care le ramanea si o aduceau seara acasa. Bomboanele cele mai bune mancate in copilarie erau dropsurile lipite unele de altele si invelite cu grija intr-o batista curata, aduse duminica de la biserica de dragul nostru strabunic. Toti ii spuneam Mosu’ dar nu se supara la cei peste 90 de ani ai lui. In dosul puloverului pe care Mosu’ il purta pana se coceau ciresele cred, pe poale avea cusute niste buzunare care, copil fiind, imi pareau uriase, mana mea intra in ele pana la cot. In zi de sarbatoare, erau doldora cu bunatati. Sa revenim la prepararea ostropiorului nostru, mancare neaos romaneasca.
Inapoi la reteta
|