Pentru aluat, se pune făina amestecată cu sarea în vasul pentru frământat și se face în mijlocul ei o adâncitură în care se pun drojdia mărunțită și zahărul. Se toarnă puțină apă caldă și se amestecă ingredientele din mijlocul vasului, până ce se dizolvă atât zahărul, cât și drojdia. Se toarnă în continuare, câte puțin, apă caldă și se încorporează toată făina. Pentru definitivarea aluatului se adaugă treptat uleiul și se frământă, până ce se absoarbe, iar aluatul devine elastic și nelipicios.
Se dă vasul cu aluatul, acoperit cu un șervet curat, într-un loc călduros, ferit de curenții de aer rece, ca să dospească, în 30-35 minute.
Între timp se pregătește umplutura. Se curăță și se spală bine cepele, se zvântă și se taie rondele. Mărarul se alege, se spală, se zvântă și se taie mărunt. Se amestecă ceapa cu mărarul și se adaugă: sarea, piperul și uleiul. Se omogenizează umplutura și se lasă în așteptare, până ce aluatul este gata.
Când aluatul și-a dublat volumul, se răstoarnă pe planșeta înfăinată, se mai frământă puțin, pentru eliberarea bulelor care s-au format și apoi se porționează în 8 bucăți relativ egale.
Se ia fiecare bucată de aluat, se întinde cu sucitorul într-o foaie rotundă de dimensiunea tigăii în care se vor prăji plăcintele. Se pun două linguri de umplutură pe o jumătate din foaie (la distanță de 1-1,5 cm de marginile care vor trebui lipite) și apoi se acoperă cu cealaltă jumătate. Se lipesc marginile plăcintei de jur împrejur, ca să ”se sigileze” bine umplutura și să nu iasă în timpul prăjirii.
Se procedează la fel, până ce se fac toate plăcintele.
Se toarnă ulei în tigaie și când este încins, se pun plăcintele la prăjit, două câte două, pe ambele fețe, iar focul la aragaz se dă la mic. Astfel, plăcintele nu se vor arde, ci se vor pătrunde bine și se vor rumeni frumos.
Plăcintele sunt foarte bune, atât calde, cât și reci.
Într-adevăr, au fost tare bune...! 
Așa că înțeleg perfect de ce sunt preferatele tale...! 
