Mi-am dorit sa vad Alba Iulia inca din copilarie dar pe tata l-au impiedicat valurile vietii sa-mi implineasca promisiunea .De cate ori isi aducea aminte de locul nasterii Romaniei Mari imi dadea un ordin scurt:sa te duci! Nu a fost usor de implinit porunca tatei pentru ca Alba Iulia nu este pentru mine doar un loc . Alba Iulia este femeia universala: bunica , mama , iubita , nevasta si ibovnica deopotriva.Eu doar in cazuri fortuite ies din casa nearanjat si intalnirea cu femeia absoluta nu se putea face in viteza .Nu puteam sa o vad in timp ce eram doar in trecere prin locurile dumneaei si m-am simtit obligat sa facem cunostinta neaparat de ziua domniei sale. Pe mine, valurile vietii m-au impins mereu departe de prea frumoasa Alba Iulia .Sunt intr-o dificila perioada de rascruce a vietii si mi-am impus sa transform momentul dintr-o scuza a neputintei intr-un magic moment al intalnirii.M-a pus in miscare gandul ca 100000 de tarani au pornit marsul lor intr-un geros decembrie 1918 .Dansii sunt principalii autori ai Marii Uniri , acei oameni simpli care au plecat pe jos sau cu carutele lor modeste ca sa puna Romania pe harta!Si toate astea dupa un razboi in care au fost macelariti , caci ai nostri inaintasi au dat in primul razboi mondial cel mai mare tribut de sange raportat la numarul populatiei .Si toate astea in timpul foametei si a haosului ce au urmat macelului. Si s-au strans 100000 de mii fara internet , fara telefoane si fara facebookul atat de hiperbolizat .Drumul nu le-a fost usor, au incercat sa-i opreasca fortele ce altadata-i puneau sa construiasca frumoasele castele si fortificatii ce dainuie inca amintind de puternicii lor stapani si lasand in uitare umilii lor fauritori. Nici astazi nu-i usor sa ajungi in inima tarii , ba chiar imi pare ca dupa revolutie timpul s-a contractat dar drumurile s-au dilatat facand tara asta tot mai mare , indepartand localitatile .S-au marit pana si distantele dintre sufletele oamenilor! Am ajuns cu inima cat un purice de teama ca mari mase de romani ma vor impiedica sa ma apropii de sfantul loc al Unirii si am realizat repede ca oraselul apt a primi 100000 de mii de oameni isi traieste linistit zilele libere asemenea oricarui targ mai rasarit din tara asta . In catedrala Reintregirii Neamului icoana sfantului Andrei mi-a trezit amintiri scumpe mie si eu , cel care uit mereu sa urez la multi ani sarbatoritilor zilei(uit si de zilele mele festive)am simtit nevoia arzatoare de a suna un distins fost director de scoala din Bistrita Bargaului , o constiinta , fiul celui care a intemeiat Opera Romana din Cluj si tatal actualei directoare a scolii(care da dreptul elevilor sa lipseasca de la o ora de scoala cu conditia sa mearga la biblioteca!) . -A murit domnul Andrei Neuc !Am vorbit eu cu Constanta (fata dansului) , mi-a spus nevasta-mea ...Mari suflete de romani parasesc aceasta lume , neamul li se stinge si in schimb alde Minune, Guta si alti Mondiali fac enspe copii si sunt in atentia mass mediei. Poate ca si Dumnezeu a murit!Nu-i adevarat ca este nemuritor , asa cum n-au fost nemuritori nici Zamolxis, Zeus, Isis si Osiris.Acestia au avut puteri infinite atata timp cat oamenii au crezut in forta lor si le-au dat dreptul sa le vegheze destinul. Am inteles ca civilizatia occidentala isi traieste amurgul intr-un azil de lux dar nu inteleg de ce ploua in Sala Unirii!?...
