Nu sunt o fire deschisa si in viata mea am avut parte de tot felul de oameni,care intr.-un fel sau altul au fost o lectie pentru mine.Stiu am doar 24 de ani ... putin sau mult.. pentru mine e o doar o cifra .Viata m-a facut sa cresc destul de repede...
Oricum totul a inceput candva cand eram un copil ca toti ceilalti cu un tata si cu o mama ,alaturi de fratele meu ..o famile normala ..dar apoi nu la mult timp de cand m-am nascut visul s-a spulberat ..m-am trezit sa traiesc alaturi de mama mea si fratele meu ..tatal meu a ales un alt drum..(au trecut ceva ani de cand nu stiu de el)..:(
Au fost ani grei si frumosi si poate m-au ajutat sa cresc ca om ..am invatat de la mama mea sa fiu luptatoare si sa iubesc munca ..
Pe la 14 ani am ramas singura ,fratele meu a plecat sa munceasca iar mama mea si ea a plecat pentru un trai mai bun in alta tara..
Au fost cei mai durerosi ani si poate niciodata nu m-am simtit atat de singura si a nimanui...cu toate ca aveam alaturi o parte din familia mea ,bunici ,unchi si verisori ,in sufletul meu aveam un gol ..o durere si fara sa inteleg prea multe pe atunci incercam sa ridic capul sus sa merg inainte.
Am inceput si scoala si fara a putea sa o termin ...un alt vis spulberat ,am plecat din tara si iata cum am ajuns printre straini ...
Am inceput sa muncesc ,sa cresc si sa invat cat puteam eu intr-o tara care nu imi apartinea si care totusi a devenit a doua casa pentru mine..A fost frumos si greu ca la orisicare..
Familia nu mi-am programat-o ,pur si simplu asa a fost sa fie sa cunosc omul care a adus o raza de speranta si iubirea pe care am dorit-o mereu.Am urmat destinul ,am acceptat orice provocare si pana la urma visul mi s-a implinit ...Am familia mea si nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru acest frumos dar ...pentru cea mai frumoasa realizare a mea ca si om.
Intodeauna mi-am dorit sa fiu printesa lui tata sa am si eu o familie care sa ma iubeasca si sa ma sustina ,asa cum sunt eu cu bune si rele ..dar nu a fost sa fie.Nu imi doresc nimic mai mult .. decat sa le multumesc parintilor mei pentru ca mi-au data viata .. fara ei eu nu as fi azi aici ,alaturi de pitici mei .. Nu am avut o ''viata perfecta'' dar in timp am invatat sa iubesc si sa pretuiesc tot mai mult ceea ce mi-a daruit.Am crescut si am invatat cu fiecare pas ,am gustat din viata si am avut langa mine oamenii care mi-au lasat cate ceva ,care mi-au daruit in acel moment o ''amintire'' pe care o port in suflet mereu.
Nu pot decat sa va spun atata ..iubiti-va parinti si ganditi-va mereu cum ar fi viata voastra fara ei ... :X
