Se pare ca sunt facut sa atrag atentia …
La inceput a fost de vina prea marea mea curiozitate si placere de a citi. Asa am ajuns sa stapanesc destul de bine arta divinatiei.
Cunoscutii imi cereau sa le ghicesc, sa le fac horoscopul , pentru ca sa revina incantati: -Mai spune-mi, ca s-a implinit tot ce mi-ai zis si mai vreau sa stiu !
Asa mi-am dat seama ca-i ajutam sa copie la singura materie unde nu se poate promova astfel. I-am refuzat si am vandut cartile care ma ajutau sa le fac “fituici”, dansii luand apoi decizii fara sa invete nimic din intamplarile respective.
Iulius Caesar m-a convins ca si-a meritat locul in istorie atunci cand am aflat ca cel ce se folosea de tainele divinatiei pentru a mari puterea Romei a refuzat sa foloseasca aceste cunostinte in interes personal, considerand ca si el trebuie sa-si accepte soarta la fel ca orice muritor . Si asa s-a scris istoria asasinarii sale…
Tainele viitorului nu sunt pentru toti muritorii ! Numai cei apti sa foloseasca aceasta stiinta in interesul general chiar cu pretul propriei vieti merita sa aiba acces deplin, de aceea la aceste informatii au avut acces doar regii atata timp cat acestia au fost constienti ca sunt in slujba supusilor lor ! Ce vedem in ziare si la televizor este de cele mai multe ori o sarlatanie de care ar fi bine sa tineti cont doar pe post de autosugestii si doar cand acestea sunt pozitive.
In ultimii ani mi-am capatat o faima nemeritata cum ca as fi un scanner uman .Cica eu nu numai ca citesc trecutul si viitorul omului dar patrund pana in cea mai ascunsa camara a sufletului sau.
Si au inceput sa vina in pelerinaj tot felul de parinti cu copiii lor de mana , unii crispati ca si cum ar fi in fata Judecatorului Suprem , cerandu-mi , mai mult sau mai putin voalat, sa le dau o directiva , un sfat , sa le laud copilul si sa-i asigur ca vor avea un viitor maret. Ori eu nu stiu nici macar daca voi mai avea serviciu maine, daramite ce-o sa faca niste copii ( foarte buni sau exceptionali in marea lor majoritate ) !!!
Oameni in toata firea, unii ajunsi la un nivel de trai superior celui de care ma bucur eu , asteapta solutii sau incurajari de la mine…
Vad copii exceptional de bine crescuti de catre parinti care in viata de zi cu zi nu respecta niciuna din preceptele morale pe care le inoculeaza cu asiduitate urmasilor, pentru ca acestia, odata ajunsi la varsta maturitatii, sa-si dea seama ca toata educatia si buna lor crestere reprezinta de fapt un balast intr-o lume construita de parintii lor si care se bazeaza pe cu totul alte precepte, neoficiale, ce se invata doar la scoala dura a vietii .
Vad deseori copii haraziti cu un real talent, dar nu pot sa le spun parintilor ca vor avea musai un viitor stralucit, caci stiu destui bodyguarzi cu facultate, dupa cum am vazut destule fete frumoase si destepte dar care au reusit in viata nu pentru ca erau destepte si devreme acasa.
Daca stau sa ma gandesc, Elena Udrea a fost o fata cuminte pana cand si-a dat seama ca asa nu va ajunge unde vrea ea si a schimbat strategia… Si daca ma uit la unii dintre parinti, poate ca ar fi mai bine sa-i intreb ce fel de lume vor sa lase copiilor lor.
In general, parintii fac orice sacrificiu pentru copiii lor . In numele asigurarii unui viitor cat mai bun, fac toate compromisurile posibile si apoi se mira ca ai lor copii exceptional de buni nu au parte de un tratament corect.
Asa am ajuns sa vedem cum sute de pompieri sunt concediati dupa ce au trecut mult prea multi ani de cand au promovat examenele dand spaga, desi niciunul dintre ei nu ar fi reusit daca nu ar fi facut acest compromis.
Oamenii, pentru a-si vedea visele implinite , isi pun un ham pe frunte, asemenea hamalilor care doresc sa care o greutate mai mare si in timpul acestui efort inuman le cad hamurile pe ochi , dar continua sa inainteze in orb avand in minte o destinatie care de multe ori nu li se potriveste. Asa am ajuns sa avem tot felul de conducatori, de specialisti ai haosului, care nu sunt decat niste mari ratati ce-si ascund incompetenta si nefericirea sub un strat gros de nesimtire.
Traim intr-o lume fara orizont si fara criterii clare , de aceea suntem atat de dezorientati si avem nevoie de o confirmare din afara cum ca mergem pe drumul cel bun.
Nu avem consistenta si nici repere, ne-am pierdut increderea in propriile forte, ne strecuram in viata ca niste umbre si am ajuns sa ne indreptam ochii spre cer. Dar cine poate sa-si vada umbra pe cer ?
