Ingredientele sunt aceleasi ca in reteta Margaretei, dar cantitatile difera pe alocuri.
Mi-a lipsit coaja rasa de lamaie si portocala, am consumat tot, la cozonacii de la sarbatori si nu m-am mai aprovizionat, dar am pus esente si au iesit destul de aromate.
Deci, sa trecem la lucru!
Aducem toate ingredientele la temperatura camerei cam cu o ora inainte sa ne apucam de lucru, mai putin laptele pe care oricum il vom incalzi pe aragaz.
Cernem 3/4 din cantitatea de faina intr-un vas impreuna cu 2 plicuri de garant pentru aluaturi dospite.
Restul de faina o vom adauga pe parcurs, pentru ca nu vom sti de la inceput ce cantitate vom ingloba in aluat.
Pentru cine nu stie, garantul pentru aluaturi dospite este un amestec de drojdie uscata si praf de copt, iar un plic este recomandat pentru 375 gr faina, dar eu pun de regula mai multa faina, chiar pana la 500 de gr.
Folosesc des acest garant, imi place cum ies aluaturile cu el, mai pufoase si se dospesc mai rapid decat cu drojdia simpla, uscata.
Cantitatea de faina din aluaturi, depinde de tipul acesteia, de consistenta celorlalte ingrediente si chiar si de modul de preparare, noi trebuie sa stim de la ce cantitate pornim, inspirandu-ne dintr-o reteta, apoi fie mai adaugam fie mai dam deoparte, asta vedem in timp ce framantam aluaturile.
Spargem ouale intr-un bol si adaugam sare peste ele.
Rasnim zaharul si il adaugam peste oua, apoi le frecam cu o spatula pana devin cremoase.
Adaugam si uleiul si rasturnam totul in vasul cu faina, la mijlocul acesteia, unde am facut in prealabil, o adancitura.
Incepem sa turnam treptat laptele caldut, amestecand si adaugand faina de pe margini.
Dupa ce am incorporat toata faina si tot laptele ne dam seama daca mai necesita faina sau nu.
Impartim aluatul in doua parti, iar peste o parte adaugam cele doua linguri de cacao si esenta de rom, iar peste cealalta parte, esenta de vanilie.
Infainam masa de lucru si rasturnam aluaturile, pe rand, acolo.
Incepem sa le framantam, iar daca sunt lipicioase sau moi, clar mai au nevoie de faina.
Cernem inca 100-150 gr de faina impreuna cu al treilea plic de garant pentru aluaturi dospite si le adaugam peste aluaturile pe care le framantam.
Ne oprim deci din a adauga faina, atunci cand aluatul nu se va mai lipi de maini, dar avem grija nici sa nu ne iasa un aluat tare, deci punem faina treptat, cate putina, spre final.
Mie mi-au intrat 1250 gr, dar am folosit o faina de tara, macinata proaspat.
Lasam aluaturile la dospit 15-20 de minute, acoperite cu stergare, pana isi vor dubla volumurile.
Apoi impartim fiecare aluat in doua parti si le intindem pe masa de lucru in foi subtiri si egale si le vom pune una peste alta.
Mai trecem cu sucitorul peste ele sa se uniformizeze, apoi le decupam in triunghiuri, adaugam cate o lingurita de gem sau dulceata la baza triunghiurilor si le rulam catre varf, avand grija sa nu iasa umplutura din ele, mai presam marginile.
Le transferam in tava tapetata cu hartie de copt si le mai lasam 10 minute la odihnit, dupa care dam tava la cuptor pentru 30-35 de minute la 180 de grade.
Punem apa cu zaharul pe foc pana la topirea zaharului, apoi stingem focul si adaugam esenta.
Cu 5 minute inainte de stingerea focului, turnam siropul peste cornuri.
Daca am copt doua tavi, siropul l-am impartit in doua.
La exterior nu se vede in mod deosebit diferenta de culoare, pentru ca ele se rumenesc in timpul coacerii, dar la interioe sunt o frumusete.
Inca odata multumesc, Margaretei, pentru aceasta minunata reteta!
