Se amestecă din timp laptele praf cu cacaua, având grijă să nu rămână cocoloașe. Această operațiune necesită mai mult timp și răbdare, așa că poate fi făcută cu o zi înainte de prepararea propriu-zisă a ciocolatei.
Într-o cratiță specială, folosită doar pentru prepararea dulciurilor, se pune zahărul tos și apa. Se pune cratița la foc iute, până ce rezultă un sirop bine legat, care cade bob pe farfurioara de încercare.
Când siropul este bine legat, se ia cratița de pe foc, se adaugă untul tăiat felii, pentru a se topi mai repede și se amestecă rapid pentru uniformizare.
După ce s-a topit untul, se ia treptat câte o lingură din amestecul de lapte praf și cacao și se încorporează în siropul cu unt topit, amestecând întruna, pentru a nu se forma cocoloașe.
După ce s-a încorporat toată cantitatea de lapte praf cu cacao, se mai amestecă bine pentru a fi siguri că nu există cocoloașe (care s-ar vedea foarte urât, albicios, atunci când ciocolata se va întări) și apoi se adaugă esență de rom, după gust și după preferință. Cine nu vrea, poate renunța la această esență.
Se toarnă compoziția de ciocolată într-o tavă, sau într-un platou uns, în prealabil, cu unt, sau în diferite forme (chiar de bomboane de ciocolată, dacă aveți) și se dau la răcoare (nu la frigider, pentru că este caldă) ca să se întăreasca până a doua zi.
A doua zi, ciocolata va fi tăiată/porționată în formele dorite și pusă, în recipiente închise ermetic, la frigider.
Cine vrea, poate adăuga în timpul preparării (sau al turnării) ciocolatei, alune (de oricare).
