Ciorba de pui a la grec (Avgolemono)

Postat de RODIMUR in Ciorbe
13 Iun 2018 | 5039 vizualizari

Zilele trecute mi-am amintit de o ciorbiță acrișoară, consistentă și cu un gust minunat, pe care o făcea mămica, mai ales vara, când era tare cald. Ne oferea și smântână, iar noi ne miram, pentru că aveam impresia că deja pusese smântână în ciorbiță. Peste ani am aflat și rețeta, pe care o avea atât de la soacra ei, bucătăreasă, pe vremuri pe la casele boierești, dar și de la o cumnată de-a ei, grecoaică. Ciorba de pui a la grec (Avgolemono) este o supă grecească ce are la bază amestecul "ou-lămâie", fiert în supă de pasăre. De la aceste ingrediente îi vine și numele (avgo = ou, lemono = lămâi). De fapt, amestecul "ou-lămâie" se pare că a fost, la origine, la baza unui fel de mâncare evreiesc, din Peninsula Iberică. Pe vremuri, înainte de a fi expulzați din Peninsula Iberică, evreii spanioli făceau "agristada" cu: aguridă, rodie, sau portocale amare. Cu timpul, pentru că nu foloseau oțet, agentul de acidificare a devenit lămâia. Preparate similare, care au la bază amestecul "ou-lămâie" se mai găsesc, cu alte denumiri și în bucătăria italiană, iar în cea balcanică se folosește denumirea "avgolemono", preluată de la greci. În general se folosesc doar gălbenușurile, dar există și varianta folosirii ouălor întregi, cu albușurile bătute spumă. La noi au apărut diferite variante, care țin de specificul local, cu adaos de: smântână, tarhon, ardei iuți, sau usturoi... În realitate, ciorba de pui a la grec se face fără smântână și fără toate aceste ingrediente locale, pomenite mai sus. Iar condimentul final nu este pătrunjelul tocat, ci mărarul. Am preparat mai rar această ciorbiță, pentru că, la nevoie, aveam la îndemână borșul de putină, pe care-l umpleam singură în casă, în cazul în care simțeam nevoia să mâncăm ceva acrișor. În plus, ciorba de pui a la grec cere mai multă îndemânare și atenție...Dar acum am făcut-o din nou, așa cum se face ea cu adevărat (rețeta originală!) nu doar pentru că voiam să simt din nou, gustul bun de odinioară, ci și din dorința de diversitate...

Inapoi la reteta

Comentarii (31)

la 14.06.2018, 09:38

la 14.06.2018, 10:14

la 14.06.2018, 10:17
Mulțumesc frumos, Daniela!

la 14.06.2018, 10:38

la 14.06.2018, 11:30
Mulțumesc frumos, Mimi!

la 14.06.2018, 11:50
Am citit cu atenție și, dincolo de descrierea amănunțită, am o problemă, a mea, desigur, pe care n-o pot rezolva decât după ce voi mânca preparatul, anume că mi-ar plăcea să știu cum e rece (recomandarea bag seama că-i fierbinte) la mâncat, iubesc ciorbele acre, mai ales vara, reci. În rest, îmi place, e o ciorbă bogată.

la 14.06.2018, 13:22
Buna ciorbita!

la 14.06.2018, 14:06
Buna!

la 14.06.2018, 14:58
Foarte bună, cred ca am sa fac zilele astea, tot nu mai stiam ce sa bag in oală!

la 14.06.2018, 16:22
E foarte bună! Iar a ta arată că a a unui mare maestru bucătar...

! Eu mai pun, în momentul servirii, zeamă de la ardei iuți murați sau de la gogoșari în oțet...e chestie de gust, poate strict bărbătească!

la 14.06.2018, 16:28
Yummy, ce poftă mi-ai făcut cu ciorba asta!

la 14.06.2018, 16:39
Padre, mulțumesc pentru aprecieri. Ciorbița este într-adevăr specială și deși n-am mâncat rece, cred că este foarte bună și așa. De altfel, eu mânânc adeseori mâncarea rece, mai ales vara (mai puțin ciorbițele). Și dumneavoastră mâncați, de obicei, ciorbițele reci?

la 14.06.2018, 16:40
Mulțumesc frumos, Xana!

la 14.06.2018, 16:40
Mulțumesc frumos, Dante!

la 14.06.2018, 16:41
Mulțumesc frumos, Corinuța! Eu zic că e o alegere foarte bună, pentru zilele astea călduroase...

COMENTEAZA

TRIMITE COMENTARIU