Afacerea asta e una serioasă şi presupune o pregătire psihică adecvată! Cu o seară înainte, izolezi bucătăria şi pregăteşti vasul mare pentru oficierea ceremoniei. Dacă ai unul de lemn ca mine, e foarte bine; dacă nu ai, un vailing mare merge foarte bine.
Îl aduci în bucătărie şi cerni făina, apoi o acoperi cu un şervet.
Cântăreşti zahărul , pui aproape mirodeniile şi nuca măcinată. De afacerea cu nuca se ocupă soţul beneficiar al rezultatului final, să nu se simtă neglijat! Dacă nu o ai curăţată de la piaţă, îl pui să o spargă de dimineaţă sau cu 2 zile înainte, apoi în ziua precedentă să o macine. Sâmbăta fatidică îi dai voie la pescuit, ba chiar insişti să plece să nu te deranjeze, pentru că nervii nu fac bine nici măcar la cozonaci!
Vine şi sâmbăta, te scoli liniştită că dumnealui e deja la baltă să admire răsăritul soarelui. Începi operaţiile următoare şi îţi iei adio de la telefon şi altele pentru vreo 4 ore.
Peste drojdie se pune zahăr (1 lingură) şi se freacă bine, ca să se lichefieze.
Pun într-un castron gălbenuşurile , zahărul , sarea , coaja de lămâie, esenţa de vanilie şi le bat bine cu telul. Adaug şi 500 ml de lapte cald . Pun 2 linguri de făină într-un castronel şi le opăresc cu o cană de lapte fierbine pe care îl torn dintr-o dată peste faină şi amestec energic. Las amestecul de făină şi lapte până devine călduţ şi îl adaug peste drojdia lichefiată. Aceasta este maiaua. Când creşte, amestec în ea(de 3-4 ori) să-i mai piară din aere!.
Peste făina cernută de seara şi lăsată în bucătărie pun amestecul de lapte, zahăr, ouă şi mirodenii şi maiaua. Îl amestec bine si frământ până când se omogenizează. Dacă mai trebuie lapte, mai puneţi. Eu am folosit cam 900 ml. Depinde de făină. Pun aluatul la crescut, acoperit cu un şervet curat, la un loc călduţ. Las cam 1 oră, apoi topesc untul şi îl adaug treptat peste aluat şi îl împătur. Ridic dintr-o parte peste aluatul uns şi tot aşa până se termină untul. Mai frământ puţin să se încorporeze bine, presar cu făină, fac semnul crucii peste aluat şi mai las la dospit vreo 3 sferturi de oră.
Între timp bat bine albuşurile, apoi adaug vreo 8 linguri de zahăr şi bat iar spumă tare. Presar cacaua şi amestec uşor, apoi adaug treptat nucile măcinate.
Ung tăvile cu unsoare: 4 tăvi mai înguste(31/9 cm în partea de sus) şi 2 mai mari(31/13 cm).
Aluatul crescut îl impart cu cântarul: pentru tava mică 400 de grame pentru fiecare. Aluatul rămas îl împart pentru 3 tăvi mai mari sau 2 tăvi şi fac şi un Rosenkranz.
Întind pe planşeta unsă cu ulei. Ung cu ulei şi sucitorul şi mâinile când iau aluatul.
Întind cam de mărimea tăvii bucata de aluat şi pun nuca, apoi rulez. Nuca am împărţit-o pentru tăvile pe care le folosesc să fie cam la fel pentru tăvile de aceeaşi mărime.
Termin aluatul de pus în tăvi şi îl mai las la crescut cam 20 de minute.
Cuptorul se aprinde înainte să pui în tavă aluatul. Se coc cele 4 tăvi mai mici care încap deodată în cuptor, cam 45 de minute. Acum depinde ce cuptor ai, eu după 30 de minute am scăzut puţin focul. Încerci cu o scobitoare sau o spiţă de bicicletă pe care o am special pentru aşa ceva. În partea de jos a aragazului am lasat tava de friptură să nu se prindă.
După ce scot tăvile, le mai las 5 minute aşa, apoi dau cu un cuţit pe margine să nu fie prins aluat şi să se rupă cozonacul. Îi aşez pe o hârtie albă şi îi acopăr cu şervet curat “să se ducă la Dumnezeu”.
Pentru Rosenkranz, am caramelizat nişte zahăr(vreo 5 linguri, poate) într-o cratiţă şi am pus-o să se răcească. Am întins aluatul: un dreptunghi mai îngust şi am presărat cacao neagră,zahăr şi stafide. Cui nu-i convine poate unge cu untul(130 g) amestecat cu 6 linguri de zahăr şi apoi să presare nucă. Faci un sul pe care îl tai în părţi egale, pe care le pui în cratiţa cu caramel. Normal nu se ung cu ou, dar eu am făcut-o! Cacaua mea era cam obraznică şi altfel am silit-o să stea în trandafiri! Te descurci cum poţi.
Pun la copt cele 2 tăvi în partea de sus şi în tava mare de la aragaz cratiţa cu Rosenkranz, deodată, şi procedez la fel.
Atenţie la cuptor, chiar jos de tot am pus o altă tavă să nu se ardă! Să răsturnaţi imediat pe un platou Rosenkranzu’ ăsta ca altfel devine beton. Eu am păţit-o şi am turnat nişte lapte şi l-am pus iar la cuptor că nu l-am mai putut scoate! Mai rămâne ceva caramel pe fundul cratiţei, am pus nişte lapte şi a devenit un sos pe care îl poţi servi alături.
Să nu tăiaţi cozonacul decât dacă e rece, a doua zi e foarte bine(dacă rezistaţi!)
După asta, chemaţi neamurile la chef sau îi împachetaţi şi îi trimiteţi pe avion sau autobuz în Spania. Dacă vă mai rămân, îi puneţi în pungă de nylon şi îi congelaţi (just in case!).
Nu uitaţi de vecinii pe care îi chinuiţi cu mirosurile. Câte un trandafir merge şi pentru cei mai apropiaţi. Ceilalţi să-şi pună pofta în cui că sunt destule la magazine(cuie sau cozonaci)!
