Numele ştiinţific latin al lăcrămioarei ,"convallaria majalis" , are semnificatia de "vale" ( convallaria) si "luna mai" (majalis), probabil o referire la locul originar si perioada de inflorire a acestei flori.
Lily of the valley(engl.)
Maiglöckchen(germ.)
Muguet de mai(fr.)
Mitologic Covor/gazon de Parnas. O legendă spune că Apollo a aşternut Muntele Parnas cu lăcrămioare pentru ca muzele să nu se rănească.
Lacrimile Sfintei Maria întrucât legenda spune că această floare a răsărit din lacrimile vărsate de catre mama indurerată lăngă crucea pe care a fost răstignit Iisus.
Într-o altă legendă se spune că privighetorile nu încep să cânte până când parfumul lăcrămioarelor nu umple aerul de mireasma lor persistentă.
In vechile cărţi de astrologie , lăcrămioara stă sub semnul lui Mercur ; zeiţa Maia , fiica lui Mercur , fiind mama lui Mercur sau Hermes.
Este o plantă perenă, foarte îndrăgită, cu flori delicate şi parfum intens, foarte plăcut. Se plantează într-un loc umbros-semiumbros, umed. Înfloreşte din luna aprilie. Sunt ideale în straturi perene, dar ne încântă şi în vază, ca floare tăiată.
Este o plantă foarte toxică, chiar şi apa din vaza în care a stat. Dacă e păstrată în camere închise provoacă dureri de cap, uneori grave.
În zonele europene temperate, în pădure, unde creşte natural, este un bioindicator al vechimii şi naturaleţei pădurii(alături de brebenoc, s.m. (Bot.; reg.) Saschiu)
Este folosită în parfumerie, deşi e rareori folosită sub forma sa naturală. Din sec. XVI lăcrămioara era un parfum apreciat, mai ales de bărbaţi, pentru că termenul francez este masculin “muguet” şi desemna până în sec. XIX a un tânăr domn elegant. Astăzi este folosită în parfumurile feminine, dar sub formă sintetică.
Lăcrămioara , în vază , a făcut celebru parfumul Diorissimo, creat în 1956 de Edmond Roudnitska.
Este deseori folosită ca parfum de săpun.
Simbol:
Începând cu Evul Mediu , lăcrămioarele au început sa facă parte din buchetul tradiţional al mireselor , simbolizând modestia şi puritatea.
Nunta de lăcrămioare semnifică cei 13 ani de căsătorie în folclorul francez.
În limbajul florilor semnifică « întoarcerea fericirii ».
Lăcrămioara , o floare cu proprietăţi contradictorii ( otravă , dar şi planta de leac) , este un un simbol al alegerii corecte , al opţiunilor diferite pe care le oferă viaţa , a dragostei şi a morţii , sau a iubirii şi a urii.
L ăcrămioara trimisă cuiva transmite mesajul că îi doreşti noroc în dragoste sau că vrei să faci o alegere corectă.
Din 1982, este floarea naţională a Finlandei.
Foarte mulţi francezi din regiunea nanteză o cumpărau de 1 mai. Aceasta tradiţie a lăcrămioarei de 1 mai se pare că datează din Renaştere, Charles IX oferind-o anturajului său în 1561 ca porte-bonheur.(aducătoare de noroc) . Lăcrămioara înfloreşte primăvara, este deci o plantă ideală pentru a celebra primăvara, zilele frumoase care vin şi pentru a atrage forţele benefice pentru viitoarele recolte.
De 1 mai se oferă lăcrămioare în Franţa, Elveţia, Andora, Belgia, ca “porte-bonheur” şi pentru că are în mod natural 13 flori.
Doar de la începutul sec. XX va fi asociată cu Ziua Muncii, care datează ea însăşi din 1889.
Vinderea lăcrămioarelor pe străzile din Nantes a început cam prin 1932, odată cu instaurarea” de la fête du lait de mai”(sărbătoarea laptelui de mai) de către Aimé Delrue. Ea se va răspândi în toată Franţa în jurul anului 1936 cu apariţia concediului plătit.
Sa nu uităm că Vasile Alecsandri şi-a intitulat un volum de poezii Doine şi lăcrimioare.
Deci:
Se lasă carnea tăiată bucăţele peste noapte în această marinată. A doua zi se scurge marinata, se prăjeşte carnea în ulei, apoi se adaugă marinata(+sos de soia) şi se mai fierbe puţin.
Se poate servi cu salată verde şi paste sau cu lipii încălzite în tigaie, presărate cu caşcaval ras şi apoi pusă carnea.
