Zmeura se alege bine, bob cu bob, de eventual insecte, sau viermișori, se trece sub un jet rapid de apă rece și se lasă la scurs.
Se pune zmeura în straturi alternative cu straturi de zahăr, în vasul în care se va prepara dulceața și se lasă câteva ore, chiar până a doua zi, ca să se scurgă tot sucul și să se dizolve zahărul, măcar parțial.
Se dă vasul la foc mic, până ce se topește tot zahărul, agitându-l ușor, ca să nu strivim fructele, cu lingura.
Când s-a topit tot zahărul, se dă vasul la foc iute și se supraveghează atent, pentru a culege spuma care se ridică deasupra. Se adaugă zeama de lămâie și se mai lasă dulceața la foc iute, până ce se formează iar spumă, pe toată suprafața vasului.
Când spuma acoperă toată suprafața vasului, se diminuează focul de la aragaz și se încearcă dulceața. Se ia cu lingura puțin sirop și se picură încet pe o farfurioară uscată. Când siropul cade bob și nu se împrăștie imediat, dulceața este gata.
Se ia vasul de pe foc, se acoperă cu un șervet curat, umed și se depune într-un loc retras, până ce se răcește complet. Spre deosebire de gem, care se toarnă fierbinte în borcane, dulcețurile se pun în borcane după ce s-au răcit complet.
Borcanele cu dulceață se închid ermetic cu capace curate, pregătite dinainte și se depun în cămară, în loc răcoros, uscat și aerat.