Cartofii se spală, se fierb în coajă, se lasă să se răcească bine, după care se decojesc și se pasează, sau se dau pe răzătoarea mică.
Se frământă bine cartofii răzuiți cu făina și când cele două ingrediente capătă un aspect granulat, se face o adâncitură în mijloc, unde se pun drojdia fărâmițată și zahărul. Sarea se presară de jur-împrejur, să nu ia contact direct cu drojdia. Se adaugă, puțin câte puțin, apa caldă și se frământă ingredientele din mijlocul vasului, până ce se dizolvă atât drojdia, cât și zahărul. Apoi se încorporează toată făina cu cartofi, adăugându-se treptat, toată apa caldă.
La urmă se adaugă uleiul și se frământă până ce aluatul se poate desprinde de pe mâini. La nevoie, se mai adaugă 2-3 linguri de făină și se frământă, până la omogenizare.
Se acoperă aluatul cu un șervet curat și se lasă la dospit, într-un loc călduros, ferit de curenții de aer rece.
Când aluatul și-a dublat volumul, se răstoarnă pe planșeta înfăinată și se mai frământă, pentru eliminarea bulelor de aer. Pentru că aluatul este încă lipicios, se mai adaugă făină, până ce se poate modela și pune pe tava, prevăzută cu hârtie de copt.
Se unge pâinea cu apă și se dă la cuptorul preîncălzit, la temperatură medie, până ce crește și începe să se rumenească. Atunci se scoate pâinea, se unge iar, cu ulei, după care se dă din nou la cuptor și se lasă, până se rumenește frumos și face o coajă groasă.
Atunci se scoate pâinea din cuptor, se învelește într-un șervet curat, până ce se răcește.
Se taie când s-a răcit total, dar cine nu are răbdare, poate să guste, numai că pâinea caldă nu se va putea felia frumos.
