In ceea ce priveste carnea, popreala nu-i: poti face mata parjoale si din carne de vitel, si de miel, si de pasare (gaina, rata, piept de gasca si chiar de curcan, cum binevoiesti). Parjoala batraneasca, insa, numai din carne de vita sau de vitel (cel mai bine), amestecata cu porc va s-o faci, altfel nu. Si iata cum: treci carnea prin masina de doua ori. A doua oara adaugi: miez de paine muiat in lapte, sare, piper, patrunjel fin tocat si ceapa tocata fin si calita in unt. Cand ai scos tocatura a doua oara din masina, mai pui mata numarul necesar de oua (la 1/2 kg de carne, doua oua), freci fundul vasului in care pui tocatura c-un bot de unt proaspat de marimea unui ou de rata, adaugand (ad libitum) si un cartof ras pe razator. Odata tocatura bine amestecata, presari fundul de lemn, pe care lucrezi carnea, cu posmag (pesmet pisat, daca ai uitat cum se zice la Vaslui). Iei cate o lingura de tocatura si-o tavalesti, pana ce-i dai forma sferica. Dupa asta, turteste tocatura cu un cutit lat, pana ce sfera se reduce la inaltimea unui deget aratator, mai plinut. Bati apoi lateral cu doua cutite tocatura, pana ce ia forma numita in geometrie sector circular, care e forma definitiva, avand grija sa-i rotunjesti putin varful, prin turtire. Ajuns aici, pregatesti tigaia in care ai lasat sa se topeasca o bucata buna de unt proaspat. Cand da untul in clocot, asezi parjoalele in tigaie si si le prajesti pe ambele fete, pana ce se rumenesc cat trebuie (aici e aici!). Dupa ce s-au rumenit, le scoti cu lingura gaurita si le potrivesti frumusel pe farfuria (calda) pe care vor fi servite. Tot mestesugul e ca parjoala sa fie bine rumenita pe dinafara si mustoasa pe dinauntru. Garnitura clasica e piureaua de cartofi sau, cand apar, cartofii noi, opariti cu unt. O parjoala moldoveneasca nu trebuie sa intreaca in lungime o carte de joc, mi-a spus Vasile, trei degete normale in latime si sa fie de grosimea unui index de boxerm categoria «cocos» (Vasile e sportiv) Noroc la foc si pofta buna la mancare!“
