Piftie de curcan
Postat de RODIMUR in Curcan
4 Feb 2018 | 16114 vizualizari
 Dintre toate tipurile de piftie (de pește, de porc și de pasăre) le prefer pe acestea din urmă și anume în special piftia din carne de curcan (care este mai bună, calitativ și mai ușor de procurat, în ultimul timp) sau de cocoș.
Deși piftia de curcan este printre mâncărurile mele preferate, o fac foarte rar, fără nici un motiv anume. Nu e greu de preparat, nu necesită prea mare efort și totuși, îi vine rar rândul...
Pentru piftie (de fapt, în mod curent eu folosesc cuvântul "răcitură"!) am cumpărat un pachet special pentru aceasta, din magazinul specializat în asemenea gen de comerț și mi-au ieșit 6 porții individuale, îndestulătoare.
N-am vrut să folosesc gelatină, așa că am fiert foarte mult carnea. Nu am cules grăsimea care s-a ridicat pe zeamă, pentru că nu era multă și oricum e mai ușoară decât aceea de porc, iar ea poate fi îndepărtată la consum, dacă se dorește.
Am aranjat piftia în boluri individuale, fără legume, pentru consum în casă, în mod obișnuit. Deci nu e aspic pentru mese festive, ci răcitură pentru mesele de zi cu zi...
Inapoi la reteta
|
Comentarii (45)
la 04.02.2018, 20:53
Clementina, ai văzut că nu sunt simandicoasă... 
Atât doar că țin la părerile mele, mai ales că le și argumentez, cu probe. 
Când "prietenul" tău va face răcituri de porc, pe tine te va servi prima dată. Bine? Și sper că nu ai uitat că eu am fost prietenă cu tine, mai întâi...! 
la 04.02.2018, 20:56
Rocsi, mă bucur că-ți plac și ție răciturile de curcan. Sunt mai ușoare și mai bune. (n-o să-ți explic eu acum de ce e bună carnea de curcan...!) Da, răciturile (de toate felurile) se servesc cu lămâie...(asta chiar nu e invenția mea, am aflat-o și eu de la alții...!) 
la 04.02.2018, 20:58
Mimi, gusturile se mai schimbă, de-a lungul anilor...Băiatul cel mic nu prea agreează răciturile, în schimb cel mare le adoră. Iar eu, dacă nu-mi place ceva, nici măcar nu gust (asta ca să vezi cât de încăpățânată sunt, față de tine, care deși nu-ți plăceau, ai mâncat anul acesta și ți-au plăcut...)
la 04.02.2018, 20:59
Cris, ți-aș oferi o porție de răcituri, dacă aș putea...pentru că-mi pare rău să te știu flămândă...!
la 04.02.2018, 21:02
Ce-mi place, cum te ''gadil=intarat'' nitel cum sari cu argumentele........ 
la 04.02.2018, 21:29
Clementina, hai să discutăm serios! 
Dacă nu aducem argumente, atunci nu facem altceva decât să aruncăm vorbe-n vânt. Timpul mi se pare prea scump pentru a-l risipi cu vrăjeli și vorbe fără sens. 
la 04.02.2018, 21:34
Depinde de situatie, vrajelile pot sa fie sub acoperire, cine vrea intelege, cine nu asta este.....nu contest nici sensul argumentelor, dar pe mine o argumentatie foarte ampla ma oboseste.Insa am invatat sa respect si cred ca asta e important....mie imi place veselia, asta sunt..... 
la 04.02.2018, 21:53
Clementina, stai liniștită că tu nu te încadrezi în categoria celor cu vrăjeli la purtător! Tu ești pur și simplu veselă și simpatică. Dacă ce spui tu ar fi vorbe-n vânt, nu ne-ai mai face să râdem. Iar veselia nu trebuie argumentată. Nici pe scurt, nici... pe lung! 
la 04.02.2018, 22:06
la 04.02.2018, 22:19
Chiar acum am terminat de pregatit o serie de piftie din aripi de curcan . O sa incerc sa gust si eu cu lamaie .
la 04.02.2018, 22:21
Bine, Mihaela! Nu eu am inventat asta, așa scrie în cărțile de bucate. La piftie, trebuie lămâie...!
la 04.02.2018, 22:30
Si eu fac de câțiva ani numai piftie de curcan, o ador. Anul asta Costi a vrut si de porc si a făcut 
. Cât despre lămâie la piftie nici eu nu am mai auzit. Rămân la hrean . Oricum buna piftie
la 04.02.2018, 22:37
Mulțumesc frumos, Diana! Chiar mă mir că lumea nu știe de lămâie...Eu așa știu, din cărți de bucate, nu am inventat eu...Cred că e bun și cu hrean, dar mie mi s-ar părea prea tare...
la 04.02.2018, 22:58
Miaamm, o bunatate.... La noi in familie, gusturile sunt impartite...eu si Tata iubim raciturile de pasare de orice fel: dar Mama Tatii era maestra la racitura de "cucos" moldoveneasca, care ii iesea limpede ca lacrima, se fierbea obligatoriu cu genunchi de vitel si se "dregea" cu usturoi. "Ceilalti" sunt adeptii piftiei de porc, dupa reteta saseasca/nemteasca (Tellersülze) a bunicii materne: fara usturoi si "dreasa" sau de la inceput, in zeama, sau de catre fiecare pe portia sa, direct in farfurie, cu putin otet sau (mai simandicos) cu zeama de lamaie; plus mustar, hrean, remoulade, etc... Indiferent de reteta, noi o mancam intotdeauna cu garnitura de cartofi prajiti, sau salata de zarzavaturi fierte cu maioneza (asa numita "ruseasca", in Romania). Foarte frumos prezentata reteta! 
la 04.02.2018, 23:27
PIFTIA vine din Orient ("pihti" in persana si "pyhty" in turca, ptr "gelatina" ) fiind preluata ca reteta de baza si ptr "carne in gelatina" (Italia) , "carne en gelatina" (Spania), "Sülze" (Germania), "tete de porc en gelee", sau "galantine de volaille" (Franta) etc etc; la nici una din aceste specialitati NU se drege zeama cu usturoi, ci sau cu vin, sau cu otet, sau cu LAMAIE, adica in functie de ce avea bucatareasa respectiva (inaintea epocii globalizarii), la indemana, RACITURA e traducerea mot a mot a "holodetz"-ului slav (rusesc, ukrainean etc) , care se drege cu mult usturoi... Si cum vorba lui Eminescu, "Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, de-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod", se pare ca in Romania s-au amestecat aceste multe obiceiuri culinare aduse de fiecare "norod" (popor) de la el de-acasa... adica un fel de "pre-micro-globalizare" culinara in Spatiul Mioritic...
COMENTEAZA
