Blatul deja stie toata lumea cum se face: am pisat biscutii marunt apoi i-am amestecat cu untul ce se topise in tigaie si cu 20 de grame de zahar brun. Am pus apoi acest amestec pe fundul tavii rotunde de cheesecake si am presat totul, pentru uniformizare (de obicei eu folosesc ustensila pentru piure). Am dat la cuptor pentru 10 minute la 160 de grade (in cele mai multe cazuri blatul se pune la frigider pentru 10-15 minute, eu prefer la cuptor, sa devina usor crocant).
Am facut apoi umplutura, amestecand cu blenderul de mana cele 3 cutii de crema de branza (600 grame) cu cele trei oua (puse unul cate unul), cu cele 50 de grame de zahar, lingura de extract de vanilie si zeama de la o lamaie + coaja rasa de la aceasta. Am gustat (pas obligatoriu la mine), mi-a placut, am turnat amestecul peste blatul din forma apoi am bagat forma la cuptor, cam 30 de minute la 160 de grade – sau pana cand se intareste totul, amestecul nu mai e lichid. A iesit de un galben surprinzator de frumos.
A urmat apoi partea dedicata afinelor. Probabil va gandeati ca planul a fost sa le pun pe deasupra, la final. Nu, am decis sa le tai in jumatate (da, cam migalos…) si sa le asez pe toata suprafata umpluturii gatite.
Am facut apoi sosul topping – pe baza de smantana lichida, crema de smantana si 100 grame de ciocolata alba – totul amestecat/topit la foc mediu.
Am turnat apoi sosul cald peste umplutura acoperita cu afine.
Am lasat tot cheesecakeul sa se raceasca, langa geamul deschis cu aer proaspat, apoi l-am acoperit cu fulgi de ciocolata menajera – foarte gustoasa insa si facuta din 60% cacao.
Am bagat cheesecakeul la frigider, 3-4 ore (de preferat mai mult sau daca il faceti seara sa stea peste noapte, eu l-am facut dimineata), apoi, cand l-am scos, am indepartat cu grija inelul exterior, ajutandu-ma si de lama unui cutit cu care am inconjurat cheesecakeul, intre acesta si inelul metalic. Si a iesit frumos si apetisant.
Si am taiat o feliuta, sau mai multe, si mi-a placut mult de tot ce bine arata. A tinut 3 zile, din zi in zi parca mai delicios.
Si am mancat cu mare pofta: textura rece, moale insa fin de tot grunjoasa a cremei de branza cu oua, aroma suava de lamaie plus cea de vanilie, gustul pur al afinelor – dupa ce incepi sa mesteci din prima bucatica luata cu lingurita sau fucrulita, totul incheiat cu dulceata si parfumul toppingului de ciocolata alba si smantana si dulcele placut al fulgilor de ciocolata.
Va doresc numai bine!
Oare mi-o face si mie Mutulica, vreunul, vreodata? 
