Pune într-un castron brânza şi mai mărunţeşte-o dacă este bulgări. Sparge ouăle şi separă gălbenuşele de albuşuri. Bate albuşurile bine se întăresc ca pentru bezea, după care adaugă câte puţin zahărul. Răstoarnă peste brânză gălbenuşele, pe care le-ai amestecat înainte cu un praf de sare, stafidele înmuiate, cojile rase de la lămâie şi portocală, grişul şi smântâna.
Amestecă bine, după care răstorni şi albuşurile. Acum amesteci uşor cu o spatulă ca să rămână pufoasă compoziţia. Mirosul de portocală şi lămâie îţi invadează nările fără să ţi le agaseze, dar culoarea aurie a umpluturii ce aşteaptă cuminte s-ar putea să-ţi dea ghes la un degustat mai mult.
Acum pregăteşte tăvile pentru copt: unge cu puţin ulei şi tapetează cu un praf de griş.
Într-un castronel sparge un ou şi-l amestecă cu o lingură de lapte.
Împarţi aluatul în două părţi egale, ele reprezentând aluatul pentru două tăvi. Din fiecare gogoloi întinzi o foaie pe care o aşezi în tăvile de copt, dar să ştii că trebuie să ridici aluatul pe pereţii tăvii. Vezi să mai laşi ceva aluat pentru a orna şi să nu uiţi că se face şi o cruce (simbolică) pe mijloc. Eu am împletit din suluri subţiri de aluat şi am aşezat pe mijloc, în cruce, două suluri, după care am ornat pe margine, dar tu poţi orna cum îţi place ţie. După ce ai aşezat umplutura şi ai ornat, unge deasupra cu o pensulă glazura din oul bătut cu laptele, presară deasupra zahăr tos (este mai bun cu cristalele mai mari) şi apoi cu mac.
Aşa cum spuneam şi la cozonac, nu trebuie să forţezi aluatul cu prea multă căldură. Este de ajuns că ţii cuptorul aprins, şi, oricum, nu laşi să crească mai mult de 15 minute, după care pui la copt.
Primele 15 minute dai focul puţin mai tare (200ºC sau mijlociu spre mare la gaze), nu deschizi uşa cuptorului, după care, micşorezi la 160ºC (aproape mic pe gaze) şi mai coci cam 40 de minute. Dacă faci testul cu scobitoarea, deşi umplutura pare moale, scobitoarea trebuie să fie curată; atunci compoziţia este coaptă.
După ce scoţi din cuptor, laşi să se răcească complet în tăvi, doar acoperi cu nişte prosoape.
Şi pentru că pasca o fac întotdeauna de Înviere, nu pot decât să mă gândesc la miros de primăvară, mirosuri amestecate de zambilă şi narcise şi cotcodăcitul unei găini pierdute la izlaz. Nu te mai frământa, aşa cum ţi-am spus, este o plăcintă, tartă, prăjitură, toate la un loc, pe care poţi s-o experimentezi şi altă dată.
Întinde pe masă un ştergar, o felie de pască şi condiment, un ou pictat cu speranţe şi vise. Ce-ţi mai trebuie? Puţină iubire şi bucuria de a-ţi vedea familia fericită, căci toate astea la un loc sunt colţul tău de Rai înfăptuit de tine pentru cei dragi. Şi, liliacul ce azi a înflorit la geamul tău, îţi spune cu ecou, că vara vine în curând, aruncând firmituri de boreală în amurguri târzii, iar roua ce-ţi îmbrăţişează gleznele în dimineţi întârziate, va fi parfumul tău de pomădat amintiri în nopţi reci de iarnă.
pune linkul pentru aluat la modul de preparare ca la ingrediente nu poate fi accesat 
