Pentru inceput vreau sa mentionez ca in reteta dupa care m-am inspirat trebuia incalzita mierea pe baie de aburi si amestecata cu zaharul, cu untul, etc...
Eu am procedat putin altfel, adica mi-am usurat munca dupa cum urmeaza:
Am amestecat toate ingredientele trecute la foi si am obtinut un aluat elastic pe care l-am impartit in 4 mingiute.
Le-am dat putin la rece, cca 10 minute, apoi am intins pe rand cate o foaie si le-am copt pe dosul tavii unse cu ulei in prealabil.
Foile le-am copt la temperatura potrivita pana s-au rumenit usor (mai ales la colturi)
Intre timp am pus la foc intr-o craticioara laptele, vanilia, cu untul si zaharul. Am pastrat cca 100 ml lapte rece in care am dizolvat 3 linguri de amidon + zeama de la 1 lamaie. Cand laptele a atins temperatura de fierbere, am adaugat amidonul dizolvat in lapte, am amestecat continuu pana am obtinut o crema de consistenta unei budinci.
Cu jumatate din aceasta crema fierbinte am uns prima foaie, a doua foaie am uns-o cu pasta de prune, am mai adaugat o foaie pe care am uns-o cu restul de crema iat la final am acoperit prajitura cu ultima foaie.
Am asezat peste prajitura un prosop curat de bucatarie, apoi o tava de la cuptor, in tava am asezat diferite greutati care sa tina prajitura presata pana a doua zi. (Inainte de umplere foile erau foarte casante si mi-era teama ca nu reusesc sa se imoaie de la umplutura pana dimineata)
A doua zi am gasit prajitura numai buna de savurat langa cafeluta, foile erau fragede de se topeau in gura...
Pofta buna!
)) 
