Eu am făcut exact aşa cum am văzut pe „iutiub” la un cofetar francez: am trântit toate ingredientele în cuva lui Super-Titi (roboţelul meu minunat) şi cu spirala pentru aluat, l-am pus să frământe până i-au ieşit ochii din cap. În 2 minute a fost gata. Pentru varianta fără mixer, se frământă făina cu untul (cu mâna, că e sfântă) până când se obţine un aluat sfărâmicios, apoi se adaugă restul ingredientelor şi se continuă cu frământatul, până când se omogenizează.
Aluatul rezultat se înfăşoară în folie alimentară şi se lasă să se odihnească la frigider minim 30 minute (francezul meu l-a acoperit într-un „relâchement imperial” cu ambalajul de la pachetul de unt, fără să etanşeizeze, şi l-a lăsat pe masă până când şi-a rezolvat alte treburi – deci, e bine şi asa :) ).
După ce s-a odihnit aluatul, se întinde cu sucitorul pe masa presărată cu făină şi se decupează cercuri având diametrul ceva mai mare decât formele noastre de tarte, suficient ca să îmbrace tot interiorul. Se aşează cercul de aluat în formă, presându-se uşor cât să se muleze pe pereţii formei. Excesul de aluat se îndepărtează, se mai frământă puţin şi se întinde din nou. Nu este nevoie să ungem formele, nici să mai presărăm făină pe pereţii lor. Untul din compoziţie este suficient ca ele să nu se lipească. Se înţeapă partea de jos a tartei cu o furculiţă şi se pun pietricele/boabe fasole/diverse alte chestii ca nu cumva să-i vină aluatului ideea să concureze cu Domul din Florenţa.
Se lasă la cuptor până când marginile tartelor noastre devin aurii şi casa se umple de aroma inconfundabilă a florilor de protocal :). Timpul variază în funcţie de dimensiunea formelor; eu am avut forme cu diametrul de 10 cm şi s-au copt în 30 minute la foc moderat. Tartele mai mici se coc mai repede.
După ce s-au copt, se scot din forme şi se lasă să se răcească, timp în care ne ocupăm de cremă
Gălbenuşurile se mixează bine cu zahărul şi amidonul. Laptele (cu tot cu vanilia) se încălzeşte şi se toarnă câte puţin, peste crema de gălbenuşuri, amestecând bine să nu rămână cocoloaşe. Apoi se pune la bain-marie şi se amestecă fără întrerupere, până când se îngoaşă. Se acoperă crema cu folie alimentară (pentru a nu forma crustă) şi se lasă să se răcească, apoi se pune în tarte. Se decorează cu fructele pe care le-am menţionat mai la deal, sau cu orice alte fructe, după gust şi potriveală.
Din compoziţie mi-au ieşit 8 tarte cu diametrul de 10 cm. Pentru a se păstra aspectul proaspăt, se poate turna deasupra glazură lucitoare preparată dintr-un plic de tort-gelee şi siropul din compotul de piersici, dar noi le-am consumat imediat aşa că n-a fost cazul.
