Am curăţat şi mărunţit ceapa şi am călit-o în cele două linguri de ulei. Când s-a înmuiat, am adăugat piepul de pui, spălat, şters şi tăiat bucăţele în prealabil. Am lăsat carnea şi ceapa să se prăjească uşor, având grijă să nu se ardă, iar când carnea s-a colorat puţin, am adăugat ciupercile, apoi boiaua şi am stins cu un pic de apă. Nu trebuie multă apă, întrucât ciupercile pierd apă prin fierbere.
Acest amestec l-am lăsat la foc mic, până s-a pătruns carnea, şi am turnat puţină apă, dacă a scăzut foarte mult.
Când am constatat că e gata, ceea ce, în cazul pieptului, se întâmplă destul de repede, am amestecat laptele cu o lingură de făină, l-am adăugat la tocăniţă, am lăsat să dea câteva clocote, în aşa fel încât sosul să aibă consistenţa smântânii, am dres cu sare, şi am turnat smântâna.
De data asta, am folosit smântână de frişcă, dar la fel de bine puteţi adăuga 2-3 linguri de smântână groasă, care va da o uşoară notă acrişoară. În această fază, trebuie redus focul la minim, şi mestecat papricaşul, altcum se prinde uşor. De altfel, este gata! Dacă vreţi, puteţi să presăraţi pătrunjel verde, tocat.
Eu nu am făcut-o, căci Lizuca fiica-mea nu prea agreează aceste verdeţuri. Pentru galuşte, turnăm făina într-un castron încăpător, adăugăm ouăle şi apoi atâta apă cât să obţinem un aluat elastic, nu prea vâscos, ce poate fi rupt cu lingura. Fierbem cam 2 litri de apă cu sare şi din aluatul nostru desprindem găluşte, pe care le imersăm în apa fierbinte.
Avem grijă să fiarbă atât cât să fie bine pătrunse.
Le strecurăm, le trecem printr-un jet de apă rece, ceea ce niciodată nu facem cu pastele italieneşti, şi le servim lângă papricaş.
