Cu o seară înainte, spală năutul şi-l pune la înmuiat precum fasolea boabe.
A doua zi, când te-ai hotărât să intri în bucătărie, pune năutul la fiert împreună cu dafinul şi puţin cimbru. Sărează după gust.
Năutul fierbe destul de greu, dar ţinând cont că ai destule de făcut între timp, poţi să-l fierbi într-o oală normală, iar dacă te îngrijorează căldura din bucătărie, atunci poţi să apelezi la o oala cu fierbere prin presiune.
Spală ciupercile, le curăţă şi taie-le în felii indiferent de mărime. Într-o cratiţă mai mare (cam 5 litri), pune uleiul la încălzit pe foc, apoi răstoarnă ciupercile peste care aşezi un capac. În timp ce se înmoaie ciupercile, curăţă restul de legume (mai puţin cartofii), spală-le în jet de apă rece, le mărunţeşti puţin şi le adaugi în tigaia cu ciuperci.
Laşi la înmuiat cam 10 minute la foc potrivit şi acoperit cu un capac, după care, cureţi cartofii, îi speli şi tai cuburi sau felii pe care îi răstorni în tigaie. Amesteci şi mai laşi acoperit 10 minute până se înmoaie şi cartofii.
După ce s-au făcut şi cartofii, închide focul şi lasă la răcit. Dacă a fiert năutul, scurge-l de apă şi lasă-l şi pe el la răcit.
Când s-au răcit toate acestea, pune şi le toacă mărunt la maşina de tocat (sita foarte fină) sau la blender. Eu am folosit varianta blender, mi se pare mai plăcut de folosit blenderul, şi îmi pare că iese mai fin.
Toacă bine şi adaugă în final untul /margarina şi mai mixează până se încorporează bine totul. Dacă este uscată poţi pune puţină apă minerală carbogazoasă (face mai fină compoziţia).
Răstoarnă totul într-un castron (îţi iese o cantitate considerabilă) şi mai completează cu condimente şi sare, dacă este cazul. Pentru că a ieşit destul de mult, am împărţit cantitatea în două, o jumătate am păstrat-o pentru consum, iar cealaltă jumătate am pus-o într-o cutie de congelare pe care am pus-o la păstrare pentru mai târziu, în zilele pline, în care abia mai găseşti drumul spre bucătărie.
Să nu te sperii dacă este puţin mai moale compoziţia, dar după o seară petrecută la frigider, se va întări şi va avea consistenţă de pateu.
Să ştii că a fost şi pentru mine o adevărată surpriză plăcută (de foarte multe ori am făcut „trăsnăi” iremediabile, dar, pe care nu ţi le spun pentru că, în primul rând le-am uitat şirul, şi apoi nu vreau să te tenteze, că nu merită).
Cât de plăcută poate fi surpriza să întâlneşti pe cărările gustative prietenii desăvârşite, amestecuri de verde şi năut, texturi combinate ce-mi aduc aminte de un răsărit de soare liniştit cu adieri de vânt dulce de cais. Înfige cu nesaţ linguriţa în pasta ce o priveşti cu uimire şi vei vedea că aventura abia începe, când, pe vârfuri de deal abia înverzit, găseşti comoara piraţilor ce ţi-au încununat visele de prunc, şi, la cea mai mică adiere de vânt pribeag, vei privi cu nedumerire ciocul roşu al unui papagal pierdut în file de poveste. Ei bine, nu te îngrijora, aventura pe valurile înspumate abia începe, deci, pregăteşte-ţi în grabă cufărul cu amintiri să poţi să-l ascunzi ca pe o comoară mai de preţ decât cea a piraţilor, şi apoi aruncă-te cu încredere în gălăgia şi ţipătul de fericire al unui papagal, căci şi el a simţit că a venit vara .
