Am luat doi, am dat 3,50 euro pe unul (450 grame), un astfel de pui mic fiind suficient pentru o portie de mancare consistenta. Si i-am tinut cateva zile in frigider pana acum 2 zile, cand m-am decis sa-i prepar, dar special, fiindca am vrut, evident, sa-i gatesc intregi, dar mi i-am imaginat de la inceput alaturi de un sos/zeama de legume cumva. Practic, am vrut ceva rustic, ceva ce-as manca undeva intr-un satuc francez. Plus coacerea de baza de la cuptor. Asa ca am facut de la sine putere pui la cuptor pe pat de supa de legume inabusite.
Am taiat marunt ceapa rosie, am taiat in cubulete morcovul, jumatatea de ardei gras rosu. Intr-o oala de aluminiu adusa de curand din Milano, am pus la sotat ceapa in ulei de masline, apoi, dupa un minut, am “aruncat” puii in oala, evident, dupa ce-au fost spalati bine si stersi apoi cu un prosop de hartie, si asezonti cu sare si cu piper. 2-3 minute pe ambele parti.
Intre timp, mi-am incalzit cuptorul la 180 de grade. Asa ca dupa cele 3 minute de rumenire a puilor, am adaugat 150 ml de supa clara de legume (aveam pastrata in sticla de la craciun/revelion, cand am fiert legumele ptr. salata boeuf), am pus ardeiul, morcovul, pastarnacul, cei 50 ml de lichid surpriza, am pus capacul la oala si am bagat-o la cuptor.
Intre timp, mi-am preparat un sos special, cu blenderul: am amestecat 5 catei de usturoi cu 50 ml ulei de masline, 100 ml de supa de pui, o lingura de busuioc uscat, doua picaturi de sos de chilli, sare de mare, piper – si am omogenizat pana am obtinut un sos verde deschis/galbui.
Am scos oala dupa 20 de minute, am intors puii, i-am stropit cu jumatate din sosul special, am adaugat o crenguta de rozmarin proaspat, apoi i-am bagat iar, pentru inca 20 de minute.
Dupa 25 de minute erau cam gata, insa acum am scos capacul, ca sa se rumeneasca la suprafata, si i-am mai lasat inca 10 minute, apoi inca 5 minute cu focul stins.
Au iesit extrem de fragezi, supa de legume groasa foarte gustoasa, plina, cu un gust puternic de sos facut cinstit, de la zero, aromata de la rozmarin si de la usturoi. Morcovul si pastarnacul un intervenit cu un vag gust dulceag, asa ca per ansamblu simfonia de gusturi a fost de nedescris.
As fi putut sa mai tin puii la rumenit inca vreo 10-15 minute, recunosc – insa aici cred ca depinde de gustul fiecaruia. La final am pus la baza farfuriei supa de legume inabusite, iar puiul l-am asezat deasupra. De vis, prezentare de care nu imi e rusine si cu care chiar vreau sa ma laud. Chiar glumeam si spuneam ca daca as fi mancat asa ceva intr-un local dintr-un satuc francez as fi zis: “pfff….ce bun e, se vede ca esti in Franta, eu n-o sa fac niciodata ceva asa de simplu, gustos si plin de arome“.
Uite ca se poate – si cam gata cu lauda de sine.
(Citeste si Ce mancam si cum gatim in 2011)
