Am pus carnea la marinat vreo 8 ore, pe balcon (era rece!) intr-un amestec din: vin alb (o cana), apa (2 cani), rozmarin, piper, ienibahar, bobite de coriandru (imi plac foarte mult!) o ceapa, 3 catei de usturoi.
Apoi am clatit-o (pentru a o pregati pentru asaltul aromelor) si am sters-o putin cu servete de hartie. Oricum va fi suculenta, deci nu va fi nevoie sa mai punem apa in tava.
Preincalzim cuptorul la 200 de grade. Indepartam eventuala grasime si piele de pe pulpa, atat cat este posibil. Dam pe razatoare ceapa si ghimbirul si le lasam intr-un bol. Adaugam doua linguri de sare, condimentele, uleiul, zeama de lamaie si amestecam totul bine.
Ungem o tava sau o cratita, presaram carnea cu sosul de mai sus si, daca mai ramane sos, il turnam in tava.
Am acoperit tava cu folie de aluminiu si am lasat-o la cuptor 1 ora si 30 min.
Am scos tava si am uns carnea cu miere si am mai dat-o la cuptor 20 minute, neacoperita.
Cand este gata, pregatim sosul de menta si whisky.
Sosul din tava, cu ghimbir,ceapa, miere si condimente il strecuram intr-o craticioara, in care adaugam un pumn de menta proaspata tocat si cele 2 linguri de zahar brun si punem la fiert pentru 5 minute. Strecuram din nou si adaugam otetul balsamic si lingurile cu whisky.
Acest sos il turnam peste carne.
Pentru ca sosul era prea lichid (mie asa mi-a placut!), am adaugat in cel al sotului si o lingurita de faina, pentru a iesi mai ingrosat. In foto se vede friptura din farfuria sotului.
Sosul se mai poate pune la fiert si cu smantana, dar eu l-am preferat simplu, sa pot savura toata combinatia de arome: ghimbir, miere, condimente picante, whisky, menta!
Si, in final, sa-mi laud capodopera : e cea mai buna friptura de miel pe care am mancat-o! Carnea a iesit frageda, gustul, demential si nu s-a simtit deloc mirosul specific al carnii de miel.
S-a mancat in liniste (muti de uimire), fara sfaturi, recomandari, sugestii, alaturi de un piure de spanac.
